Un citat, cu sursa lui.

În concluzie, „lā ilāha illā Allāh” nu îi folosește decât celui care îi cunoaște înțelesul, negarea și afirmarea pe care le cuprinde, crede în el și îl pune în practică. Cel care îl rostește și acționează în exterior potrivit lui, fără să creadă în el, este fățarnic. Cel care îl rostește, dar acționează împotriva lui și săvârșește asocierea este necredincios. La fel, cel care îl rostește, apoi se leapădă de Islam negând ceva dintre cerințele și drepturile sale nu va avea niciun folos din el, chiar dacă l-ar rosti de o mie de ori. Tot astfel este cel care îl rostește, dar îndreaptă spre altcineva decât Allah forme ale adorării, precum ruga, sacrificiul, legământul, cererea de ajutor, încrederea, întoarcerea cu căință, speranța, teama, iubirea și altele asemenea. Cine îndreaptă spre altcineva decât Allah ceva dintre actele de adorare care nu I se cuvin decât Lui Îi face asociați lui Allah Cel Măreț, chiar dacă rostește „lā ilāha illā Allāh”, fiindcă nu a împlinit monoteismul și sinceritatea pe care le cere acest cuvânt măreț și care alcătuiesc sensul și înțelesul său.^[22]