Un citat, cu sursa lui.

Acest verset nobil și binecuvântat este alcătuit din zece propoziții. El cuprinde afirmarea unicității lui Allah, slăvirea și preamărirea Sa și arătarea faptului că numai El are desăvârșirea și slava. Astfel, celui care îl recită îi aduce ocrotire și îndestulare. În el se află cinci dintre Numele cele mai frumoase ale lui Allah și mai mult de douăzeci de Atribute ale Sale. Începe prin a afirma că numai Allah este îndreptățit la adorare și că este neîntemeiată adorarea oricui altcuiva. Apoi amintește Viața desăvârșită a lui Allah, care nu poate fi atinsă de pieire, și susținerea Sa a tuturor: faptul că El există prin Sine și rânduiește treburile făpturilor Sale. Arată că El este departe de atributele neajunsului, precum ațipirea și somnul. Arată întinderea stăpânirii Sale și că toți cei din ceruri și de pe pământ sunt robii Săi, supuși puterii și autorității Sale. Printre dovezile măreției Sale este că nicio făptură nu poate mijloci înaintea Lui decât cu îngăduința Sa. Versetul afirmă Atributul Cunoașterii lui Allah și faptul că ea cuprinde orice lucru cunoscut: El știe ce a fost, ce va fi și cum ar fi fost ceea ce nu s-a întâmplat, dacă s-ar fi întâmplat. Versetul arată măreția lui Allah prin măreția făpturilor Sale. Dacă Kursī-ul, care este una dintre făpturile Sale, cuprinde cerurile și pământul, atunci ce putem spune despre Creatorul Cel Slăvit și Stăpânul Cel Măreț? El arată puterea Sa desăvârșită: datorită desăvârșirii puterii Sale, păzirea cerurilor și a pământului nu Îl împovărează și nu Îi este grea. Apoi versetul se încheie cu două Nume mărețe ale lui Allah: Cel Preaînalt și Cel Măreț. Afirmă că Allah este mai presus prin Ființa Sa, prin rangul și prin dominația Sa. Afirmă măreția Sa prin credința că Lui Îi aparțin toate înțelesurile măreției și ale slavei și că nimeni în afara Lui nu este îndreptățit la preamărire, mărire și cinstire.