Un citat, cu sursa lui.

Numărul unităților ei este unsprezece ori treisprezece: aceasta este Sunna. Dar dacă se adaugă, nu este nicio problemă ori opreliște. De la înaintași s-au transmis felurite numere, mai mari sau mai mici, fără ca ei să se dezaprobe între ei. Cel care adaugă nu este mustrat, iar cel care se mărginește la numărul transmis face ceea ce este mai bun. Sunna arată că adăugarea este îngăduită. Al-Bukhārī și alții au relatat de la Ibn ʿUmar că un om l-a întrebat pe Profet despre rugăciunea de noapte, iar el a spus: «Câte două, câte două. Dacă unul dintre voi se teme de apropierea dimineții, să se roage o singură unitate, care face impar numărul celor împlinite.»^[36] Profetul nu a stabilit un număr la care omul să se mărginească. Lucrul important în tarāwīḥ este smerenia și liniștea în înclinare, prosternare și ridicarea din ele. Să nu facă așa cum fac unii, care se grăbesc atât de mult încât îi împiedică pe credincioși să împlinească practicile recomandate, ba chiar uneori și obligațiile. Ei vor să fie primii care termină dintre moschei, pentru a-i atrage pe mulți oameni la ei. Aceasta contrazice rânduiala legiuită. Imamul trebuie să se teamă de Allah în privința celor din urma sa: să nu prelungească rugăciunea peste Sunna, împovărându-i, și nici să o scurteze într-un fel care le strică împlinirea obligațiilor ori a practicilor recomandate. De aceea, învățații au spus că este nerecomandat ca imamul să se grăbească atât încât cel care îl urmează să nu poată face cele recomandate. Cum rămâne atunci cu cel care se grăbește atât încât oamenii nu pot împlini obligațiile? O asemenea grabă îi este oprită imamului.