فضل الإيمان وأنه يزيد وينقص

Îl veți vedea pe Domnul vostru în Ziua Învierii așa cum vedeți această lună, fără să vă înghesuiți pentru a-L vedea.

Am spus: „Trimis al lui Allah, spune-mi despre Islam un cuvânt despre care să nu mai întreb pe nimeni în afară de tine!” El a spus: „Spune: «Cred în Allah!», apoi fii statornic!”

Credința înseamnă convingeri corecte și adevăruri ale credinței bine înrădăcinate. Temelia și alcătuirea lor sunt credința în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi, în Ziua de Apoi și în destin, cu binele și răul lui. În Ṣaḥīḥ Muslim, în hadithul lui ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el —, se spune că Jibrīl l-a întrebat pe Profet — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — despre credință:

Islamul a fost clădit pe cinci: mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este robul și Trimisul Său, împlinirea rugăciunii, plata zakāt-ului, pelerinajul la Casă și postul din Ramaḍān.

Vă poruncesc să credeți numai în Allah. Știți ce înseamnă credința în Allah? Mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, împlinirea rugăciunii, plata zakāt-ului, postul din Ramaḍān și darea unei cincimi din prada de război.

Credința are șaptezeci și câteva de ramuri. Cea mai înaltă este mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, iar cea mai de jos este îndepărtarea lucrurilor vătămătoare de pe drum. Pudoarea este și ea o ramură a credinței.

Credința înseamnă depărtarea de cele interzise, ferirea de fărădelegi și părăsirea păcatelor. În cele două Ṣaḥīḥ-uri

 se află relatarea lui Abū Hurayra — Allah să fie mulțumit de el — de la Profet — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui —, care a spus:

Credinciosul este acela de care oamenii se simt în siguranță în privința vieților și a averilor lor.

Nu are credință cel care nu este vrednic de încredere.

Niciunul dintre voi nu crede până când nu iubește pentru fratele său ceea ce iubește pentru sine.

Credincioșii, în iubirea, mila și compasiunea lor reciprocă, sunt asemenea unui singur trup: dacă un mădular suferă, restul trupului îi răspunde prin nesomn și febră.

„Spune-mi despre Islam un cuvânt despre care să nu mai întreb pe nimeni în afară de tine!” El a spus: „Spune: «Cred în Allah!», apoi fii statornic!”

A gustat dulceața credinței acela care este mulțumit să-L aibă pe Allah ca Domn, Islamul ca religie și pe Muḥammad ca Trimis.

Trei însușiri îi aduc celui care le are dulceața credinței: Allah și Trimisul Său să-i fie mai dragi decât orice altceva; să iubească un om numai pentru Allah; și să urască întoarcerea la necredință, după ce Allah l-a salvat de ea, așa cum urăște să fie aruncat în Foc.

O, Allah, împodobește-ne cu podoaba credinței și fă-ne călăuze bine călăuzite!

Al-Ḥākim a relatat în al-Mustadrak, din hadithul lui ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ — Allah să fie mulțumit de amândoi —, că Profetul — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus:

Cereți-I, așadar, lui Allah să înnoiască credința din inimile voastre!

Așezați-vă cu noi, să ne sporim credința!

O, Allah, sporește-ne credința, certitudinea și înțelegerea!

Veniți să credem pentru o vreme! Veniți să-L pomenim pe Allah și să ne sporim credința prin ascultarea Lui, poate că El ne va pomeni cu iertarea Sa!

Ține de înțelegerea robului să știe dacă sporește sau scade.

Credința crește și scade. A fost întrebat: „Ce înseamnă creșterea și scăderea ei?” El a răspuns: „Când Îl pomenim pe Allah Atotputernicul și Mărețul, Îl lăudăm și Îl slăvim, aceasta este creșterea ei. Iar când devenim nepăsători, neglijăm și uităm, aceasta este scăderea ei.”

Virtuțile credinței, creșterea și scăderea ei

Glosar

Bibliografie

Credința cuprinde inima, cuvintele și faptele. Prin texte coranice, relatări profetice și cuvinte ale Companionilor, autorul arată virtuțile ei, ramurile ei și cauzele prin care crește ori scade.