تأملات في قوله تعالى
ورضوان من الله أكبر

Înțelesul acestui verset, deși limpede, este lămurit de relatarea consemnată de al-Bukhārī și Muslim în cele două culegeri Ṣaḥīḥ, de la Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el. Profetul ﷺ a spus: „Allah, Preabinecuvântatul și Preaînaltul, le spune locuitorilor Paradisului: «O, locuitori ai Paradisului!» Ei răspund: «Iată-ne, Domnul nostru, gata să Îți răspundem și să Te ascultăm!» El spune: «Sunteți mulțumiți?» Ei spun: «Cum să nu fim mulțumiți, de vreme ce ne-ai dăruit ceea ce nu ai dăruit niciuneia dintre făpturile Tale?» El spune: «Vă voi dărui ceva mai bun decât aceasta.» Ei spun: «O, Domnul nostru, ce ar putea fi mai bun decât aceasta?» El spune: «Vă dăruiesc mulțumirea Mea și nu Mă voi mai mânia asupra voastră niciodată după aceasta.»”

Al-Ḥākim a relatat de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus: „Când locuitorii Paradisului intră în Paradis, Allah, Preaînaltul, spune: «Doriți ceva în plus, ca să vi-l dăruiesc?» Ei spun: «Domnul nostru, ce ar putea fi mai presus de ceea ce ne-ai dăruit?» El spune: «Mulțumirea Mea este mai mare.»” Adică mai mare decât Paradisul și decât tot ceea ce se află în el.

Al-Ḥasan al-Baṣrī a spus: „Din mulțumirea lui Allah ajunge în inimile lor o plăcere și o bucurie mai dulci și mai încântătoare pentru ochii lor decât toate desfătările Paradisului de care au avut parte.”

Șeicul Islamului Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a spus: „Am cugetat la ruga cea mai folositoare și am văzut că ea este cererea ajutorului Său pentru ceea ce Îl mulțumește. Apoi am văzut-o în al-Fātiḥah: «Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor».” [al-Fātiḥah 1:5]

A cere ajutorul lui Allah pentru a dobândi mulțumirea Sa este cea mai însemnată cerere, cel mai mare țel, cel mai nobil scop și cea mai înaltă năzuință. Pentru ea s-au străduit cei hotărâți și au căutat să o dobândească. „De aceea, mulțumirea este poarta cea mai mare a lui Allah, grădina acestei lumi, odihna celor care Îl cunosc, viața celor care Îl iubesc, desfătarea celor care Îl adoră și bucuria ochilor celor care tânjesc după El.”

„Eu sunt Cel mai lipsit de nevoie de vreun asociat. Pe cel care săvârșește o faptă în care Îmi asociază pe altcineva îl las împreună cu asocierea sa.”

Ibn Taymiyyah a spus: „Aceste cuvinte sunt deosebit de frumoase. De cel care se ține de ceea ce Îl mulțumește pe Allah — împlinirea poruncilor și evitarea opreliștilor Sale, mai ales atunci când împlinește atât cele obligatorii, cât și cele recomandate — Allah va fi mulțumit.”

Al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ, Allah să aibă milă de el, explicând cuvintele lui Allah: „Ca să vă încerce: care dintre voi are fapta cea mai bună” [Hūd 11:7], a spus: „Cea mai sinceră și cea mai corectă.” A fost întrebat: „O, Abū ʿAlī, ce înseamnă cea mai sinceră și cea mai corectă?” A răspuns: „Dacă fapta este sinceră, dar nu este corectă, nu este primită. Dacă este corectă, dar nu este sinceră, nu este primită până când nu este deopotrivă sinceră și corectă. Sinceră este fapta făcută pentru Allah, iar corectă este aceea care urmează Sunnah.”

Imām Aḥmad a relatat de la Thawbān, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus: „Robul caută mulțumirea lui Allah și stăruie în aceasta, până când Allah îi spune lui Jibrīl: «Robul Meu cutare caută să Mă mulțumească. Mila Mea este asupra lui.» Jibrīl spune: «Mila lui Allah este asupra lui cutare», iar purtătorii Tronului și cei din jurul lor spun același lucru, până când o spun locuitorii celor șapte ceruri. Apoi ea coboară” — adică mila lui Allah — „pentru el pe pământ.”

Profetul ﷺ a spus: „Cei mai buni oameni sunt cei din generația mea.” Această întâietate îi privește în raport cu toate comunitățile profeților.

De aceea, despre cei mai buni dintre companioni, Profetul ﷺ a spus: „Abū Bakr și ʿUmar sunt cei doi fruntași ai bărbaților maturi din Paradis, dintre cei dintâi și cei de pe urmă, în afară de profeți și trimiși.”

Au pornit împreună cu el către Ḥamrāʾ al-Asad, la sud de Medina.

Adică Allah îl va mulțumi, căci el s-a grăbit și s-a străduit să dobândească mulțumirea Lui; aceasta a fost ținta și năzuința sa. Allah să fie mulțumit de el și să îi dăruiască mulțumire!

„Vă mirați de aceasta? Faptele lor au încetat, însă Allah a vrut ca răsplata lor să nu înceteze.”

Cei care îi insultă nu le fac rău prin aceasta, ci le aduc o răsplată și un câștig. Profetul ﷺ a arătat acest lucru în hadithul autentic: „Știți cine este cel falit?” Ei au spus: „Între noi, falit este cel care nu are nici dirhami, nici bunuri.” El a spus: „Cel falit din comunitatea mea este acela care va veni în Ziua Învierii cu rugăciune, post și zakāt, dar va veni și după ce l-a insultat pe unul, l-a acuzat pe altul pe nedrept, a mâncat averea altuia, a vărsat sângele altuia și l-a lovit pe altul. Acestuia i se va da din faptele lui bune și aceluia din faptele lui bune. Dacă faptele lui bune se vor sfârși înainte de a fi achitate toate datoriile, vor fi luate din păcatele lor și aruncate asupra lui, apoi el va fi aruncat în Foc.”

„A gustat dulceața credinței cel care este mulțumit cu Allah ca Domn, cu Islamul ca religie și cu Muḥammad ﷺ ca Trimis.”

„Cel care le reunește pe toate patru este cu adevărat dintre cei foarte sinceri în credință. Sunt ușor de pretins și de rostit, dar dintre cele mai grele lucruri atunci când vine adevărul și încercarea, mai ales când se ivește ceva potrivnic dorințelor și voinței sufletului. Atunci se vede că mulțumirea era numai rostită de limbă, nu trăită în starea omului.
Mulțumirea cu dreptul Său la adorare cuprinde mulțumirea cu iubirea numai pentru El, cu teama și nădejdea în El, cu întoarcerea către El, cu dăruirea pentru El și cu îndreptarea tuturor puterilor voinței și iubirii numai către El, asemenea celui pe deplin mulțumit de iubitul său. Aceasta cuprinde adorarea și sinceritatea față de El.
Mulțumirea cu stăpânirea Sa cuprinde acceptarea felului în care El rânduiește treburile robului, încrederea numai în El, cererea ajutorului numai de la El, încrederea și sprijinirea pe El, precum și mulțumirea cu tot ceea ce face cu robul. Prima privește mulțumirea cu ceea ce i se poruncește, iar a doua cu ceea ce i se hotărăște.
Mulțumirea cu profetul Său ca Trimis cuprinde supunerea deplină și încredințarea necondiționată față de el, astfel încât el să fie mai îndreptățit asupra omului decât omul însuși. Omul să nu primească îndrumarea decât din cuvintele lui, să nu caute judecata decât la el, să nu așeze judecata altcuiva deasupra lui și să nu accepte niciodată o altă judecată: nici în privința Numelor, Însușirilor și faptelor Domnului, nici în trăirea adevărurilor și treptelor credinței, nici în vreuna dintre rânduielile ei văzute sau lăuntrice. În toate acestea nu acceptă altă judecată decât a lui. Dacă nu poate ajunge la ea, recurgerea la altă judecată este asemenea hranei celui aflat în nevoie, care nu găsește nimic pentru a-și susține viața în afară de mortăciune și sânge. În cea mai bună stare a sa, ea este asemenea țărânei folosite la tayammum numai când nu poate fi folosită apa curățitoare.
Mulțumirea cu religia lui înseamnă că, atunci când el vorbește, judecă, poruncește ori oprește ceva, omul este pe deplin mulțumit, nu păstrează în inimă nicio împotrivire față de judecata lui și i se supune deplin, chiar dacă aceasta se împotrivește dorinței sau poftei sale ori spuselor celui pe care îl urmează, șeicului ori grupului său.”

Pacea, binecuvântarea și harul lui Allah fie asupra Trimisului Său, Profetul nostru Muḥammad, asupra familiei și a tuturor Companionilor săi.

Mulțumirea lui Allah este mai mare

Sinceritatea faptelor, urmarea Profetului și pilda companionilor: căi către mulțumirea lui Allah. O meditație asupra unui țel mai mare decât toate desfătările Paradisului.