لمعة الاعتقاد

Obligația de a crede în tot ceea ce a venit în Coran sau este autentic de la Profet despre Atributele Celui Milostiv

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Toată lauda Îi aparține lui Allah, Cel lăudat prin orice limbă, în orice vreme; niciun loc nu este lipsit de cunoașterea Sa și nicio treabă nu-L distrage de la alta. El este mai presus de asemănări și de egali, este departe de a avea soție ori copii, iar hotărârea Sa se împlinește asupra tuturor robilor. Mințile nu-L pot reprezenta prin gândire, iar inimile nu-L pot închipui prin imaginație. «Nu este nimic asemenea Lui, iar El este Cel care Aude Totul, Cel care Vede Totul» (aš-Šūrā 42:11).

Ale Lui sunt cele mai frumoase Nume și Atributele cele mai înalte. «Cel Milostiv S-a înălțat deasupra Tronului. Ale Lui sunt cele din ceruri, cele de pe pământ, cele dintre ele și cele de sub țărână. Iar dacă rostești cu glas tare, El cunoaște taina și ceea ce este și mai ascuns» (Ṭā-Hā 20:5–7). El a cuprins toate lucrurile prin cunoaștere, a supus orice creatură prin putere și judecată și a cuprins toate lucrurile prin milă și cunoaștere. «El știe ce este înaintea lor și ce este în urma lor, iar ei nu-L cuprind cu știința» (Ṭā-Hā 20:110). El este descris prin ceea ce S-a descris pe Sine în Cartea Sa măreață și prin ceea ce a venit pe limba Profetului Său nobil.

Tot ceea ce a venit în Coran sau este autentic de la alesul Profet – pacea și binecuvântarea asupra lui – dintre Atributele Celui Milostiv trebuie crezut, primit cu supunere și acceptare, fără a i se opune prin respingere, taʾwīl, asemănare sau reprezentare.

Ceea ce este neclar din acestea trebuie afirmat în formularea sa, fără a ne expune sensului într-un mod speculativ; cunoașterea lui este întoarsă către Cel care l-a spus, iar responsabilitatea transmiterii către cel care l-a transmis, urmând calea celor bine înrădăcinați în cunoaștere, pe care Allah i-a lăudat: «Iar cei bine înrădăcinați în știință spun: Credem în el; totul este de la Domnul nostru» (Āl ʿImrān 3:7).

Despre cei care urmăresc taʾwīl-ul pasajelor ambigue, Allah spune: «Cât despre cei în ale căror inimi este abatere, ei urmăresc ceea ce este ambiguu din ea, căutând tulburarea și căutând interpretarea sa; însă nimeni nu-i cunoaște taʾwīl-ul decât Allah» (Āl ʿImrān 3:7). Astfel, căutarea acestui taʾwīl este făcută semn al abaterii și este asociată cu dorința de fitnah; apoi Allah le taie speranța de a ajunge la ceea ce urmăresc prin cuvintele: «nimeni nu-i cunoaște taʾwīl-ul decât Allah».

Cuvintele imamului Aḥmad ibn Ḥanbal despre Atribute

Imamul Abū ʿAbdillāh Aḥmad ibn Muḥammad ibn Ḥanbal a spus despre cuvintele Profetului ﷺ «Allah coboară la cerul cel mai de jos» sau «Allah va fi văzut în Ziua Învierii» și despre alte hadithuri asemănătoare: credem în ele și le confirmăm fără [a întreba] cum și fără a le impune un sens [speculativ]; nu respingem nimic din ele. Știm că ceea ce a adus Mesagerul este adevăr și nu-l contrazicem pe Mesagerul lui Allah ﷺ.

Nu Îl descriem pe Allah cu mai mult decât S-a descris El Însuși, fără limită și fără capăt: «Nu este nimic asemenea Lui, iar El este Cel care Aude Totul, Cel care Vede Totul» (aš-Šūrā 42:11). Spunem așa cum a spus El și Îl descriem prin ceea ce S-a descris, fără a trece dincolo de aceasta. Descrierea celor ce descriu nu-L poate cuprinde. Credem în întregul Coran, în pasajele sale clare și în cele ambigue, și nu înlăturăm niciun Atribut al Său din cauza unei obiecții ridicate împotriva lui. Nu 

trecem dincolo de Coran și hadith și nu cunoaștem cum este realitatea acelora decât prin confirmarea Mesagerului ﷺ și afirmarea Coranului.

Cuvintele imamului Muḥammad ibn Idrīs aš-Šāfiʿī

Imamul Abū ʿAbdillāh Muḥammad ibn Idrīs aš-Šāfiʿī a spus: «Cred în Allah și în ceea ce a venit de la Allah, potrivit intenției lui Allah; și cred în Mesagerul lui Allah și în ceea ce a venit de la Mesagerul lui Allah, potrivit intenției Mesagerului lui Allah.»

Calea salafilor și a imamilor de după ei în privința Atributelor

Pe această cale au mers salafii și imamii de după ei – Allah să fie mulțumit de ei. Ei au fost de acord cu privire la recunoașterea, transmiterea așa cum a venit și afirmarea Atributelor menționate în Cartea lui Allah și în Sunnah Mesagerului Său, fără a se expune taʾwīl-ului lor.

Ni s-a poruncit să le urmăm urmele și să ne călăuzim după semnele lor, iar inovațiile ne-au fost interzise și ni s-a spus că ele sunt rătăcire. Profetul ﷺ a spus: «Țineți-vă de Sunnah mea și de Sunnah califilor drept-călăuziți de după mine; prindeți-vă de ea cu dinții. Feriți-vă de lucrurile nou-introduse, căci orice lucru nou-introdus este bidʿah, iar orice bidʿah este rătăcire.»

Cuvintele lui ʿAbdullāh ibn Masʿūd și ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz

ʿAbdullāh ibn Masʿūd a spus: «Urmați și nu inovați; v-a fost suficient.»

Iar ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz a spus, în sens: Oprește-te acolo unde s-au oprit oamenii [salafii], căci ei s-au oprit pe baza cunoașterii și s-au abținut având vedere pătrunzătoare. Dacă ar fi existat un merit în a descoperi mai mult, ei ar fi fost mai puternici decât voi în a o face și mai vrednici de el. Dacă spuneți că ceva a apărut după ei, atunci l-au introdus doar cei care au contrazis călăuzirea lor și s-au îndepărtat de Sunnah lor. Ei au descris din aceasta ceea ce vindecă și au vorbit cât este suficient. Cine trece peste ei exagerează, iar cine rămâne în urma lor este neglijent; ei se află între acestea, pe o cale dreaptă.

Cuvintele imamului al-Awzāʿī și răspunsul lui ad-Dārimī unui inovator

Imamul Abū ʿAmr al-Awzāʿī a spus: «Ține-te de urmele celor care au trecut înaintea ta, chiar dacă oamenii te resping, și ferește-te de părerile oamenilor, chiar dacă ți le împodobesc prin vorbe.»

Muḥammad ibn ʿAbd ar-Raḥmān ad-Dārimī i-a spus unui om care vorbea printr-o inovație și îi chema pe oameni la ea: «Au cunoscut-o Mesagerul lui Allah ﷺ, Abū Bakr, ʿUmar, ʿUthmān și ʿAlī, sau nu au cunoscut-o?» Omul a spus: «Nu au cunoscut-o.» El a răspuns: «Un lucru pe care aceștia nu l-au cunoscut îl cunoști tu?» Omul a zis: «Ba spun că l-au cunoscut.» Ad-Dārimī a spus: «Le-a fost permis să nu vorbească despre el și să nu-i cheme pe oameni la el, sau nu le-a fost permis?» Omul a spus: «Ba da, le-a fost permis.» El i-a zis: «Atunci un lucru care i-a fost suficient Mesagerului lui Allah ﷺ și califilor săi nu-ți este suficient ție?» Omul a rămas fără replică. Califatul, care era de față, a spus: «Allah să nu-i dea lărgime celui căruia nu-i este suficient ceea ce le-a fost suficient lor.»

Tot astfel, celui căruia nu-i este suficient ceea ce le-a fost suficient Mesagerului lui Allah ﷺ, Companionilor săi, celor care i-au urmat în bine, imamilor de după ei și celor bine înrădăcinați în cunoaștere – anume recitarea versetelor 

Atributelor, citirea relatărilor despre ele și lăsarea lor să treacă așa cum au venit – Allah să nu-i dea lărgime.

Câteva versete și hadithuri referitoare la Atribute

Dintre versetele Atributelor sunt cuvintele lui Allah: «Și va rămâne Fața Domnului tău, Stăpânul măreției și al cinstei» (ar-Raḥmān 55:27); «Dimpotrivă, ambele Sale Mâini sunt întinse» (al-Māʾidah 5:64); iar despre ʿĪsā: «Tu știi ce este în sufletul meu, iar eu nu știu ce este în Sinele Tău» (al-Māʾidah 5:116).

Și: «Și va veni Domnul tău» (al-Fajr 89:22); «Oare așteaptă ei altceva decât să vină Allah la ei în umbre de nori?» (al-Baqarah 2:210); «Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El» (al-Māʾidah 5:119); «El îi iubește, iar ei Îl iubesc» (al-Māʾidah 5:54); despre necredincioși: «Allah S-a mâniat asupra lor» (al-Fatḥ 48:6); «Ei au urmat ceea ce L-a mâniat pe Allah» (Muḥammad 47:28); și «Allah a urât plecarea lor» (at-Tawbah 9:46).

Dintre Sunnah sunt cuvintele Profetului ﷺ: «Domnul nostru, binecuvântat și preaînalt, coboară în fiecare noapte la cerul cel mai de jos»; «Domnul tău Se minunează de tânărul care nu are înclinare spre patimă»; și «Allah râde către doi oameni, unul dintre ei îl ucide pe celălalt, apoi amândoi intră în Paradis.»

Despre acestea și cele asemănătoare, atunci când lanțul este autentic și transmițătorii sunt de încredere, credem în ele. Nu le respingem, nu le negăm și nu le interpretăm printr-un taʾwīl care contrazice sensul lor aparent. Nu Îl 

asemănăm pe Allah cu Atributele creaturilor și nici cu trăsăturile celor create. Știm că Allah nu are asemănător și nici egal: «Nu este nimic asemenea Lui, iar El este Cel care Aude Totul, Cel care Vede Totul» (aš-Šūrā 42:11). Tot ceea ce poate fi imaginat de minte ori trece prin gând, Allah este diferit de acel lucru.

Înălțarea deasupra Tronului și relatările despre înălțime

Din aceasta fac parte cuvintele Sale: «Cel Milostiv S-a înălțat deasupra Tronului» (Ṭā-Hā 20:5) și «Vă simțiți oare în siguranță față de Cel care este deasupra cerului?» (al-Mulk 67:16). Și cuvintele Profetului ﷺ: «Domnul nostru este Allah, Cel care este în cer; sfințit este Numele Tău.»

Profetul ﷺ a întrebat-o pe sclavă: «Unde este Allah?» Ea a răspuns: «Deasupra cerului.» El a spus: «Elibereaz-o, căci este credincioasă.» Relatarea este transmisă de Muslim, Mālik ibn Anas și alți imami.

Profetul ﷺ l-a întrebat pe Ḥuṣayn: «Câte divinități adori?» El a spus: «Șapte: șase pe pământ și una în cer.» El a spus: «Cui îi îndrepți dorința și frica?» A răspuns: «Celui din cer.» Profetul i-a spus: «Lasă-le pe cele șase și adoră-L pe Cel din cer, iar eu te voi învăța două rugi.» După ce a intrat în Islam, l-a învățat să spună: «O Allah, inspiră-mi călăuzirea mea și apără-mă de răul sufletului meu.»

În unele descrieri anterioare despre semnele Profetului ﷺ și ale Companionilor săi s-a transmis că ei se prosternau pe pământ și afirmau că Dumnezeul lor este deasupra cerului. Abū Dāwūd a transmis 

distanțele dintre ceruri, apoi Tronul deasupra lor și faptul că Allah, Preaînaltul, este deasupra acestuia.

Aceste relatări și cele asemănătoare au fost transmise și primite de salaf, fără a fi respinse, interpretate alegoric, asemănate sau reprezentate.

Imamul Mālik ibn Anas a fost întrebat despre «Cel Milostiv S-a înălțat deasupra Tronului»: «Cum S-a înălțat?» El a răspuns: «Istiwaʾ-ul nu este necunoscut; cum-ul nu poate fi cuprins de rațiune; credința în el este obligatorie, iar întrebarea despre el este bidʿah.» Apoi a poruncit ca omul să fie scos.

Dintre Atributele lui Allah: El vorbește cu o Vorbire veșnică

Dintre Atributele lui Allah Preaînaltul este faptul că El vorbește cu o Vorbire veșnică, pe care o aude de la El cine voiește dintre creațiile Sale. Mūsā a auzit-o de la El fără intermediar; Jibrīl a auzit-o, precum și aceia dintre îngerii și trimișii Săi cărora li se îngăduie. Allah le va vorbi credincioșilor în Viața de Apoi, iar ei Îi vor vorbi, și le va îngădui să-L viziteze.

Allah spune: «Și Allah i-a vorbit lui Mūsā cu adevărat» (an-Nisāʾ 4:164); «O Mūsā! Te-am ales dintre oameni prin Mesajele Mele și prin Vorbirea Mea» (al-Aʿrāf 7:144); «Dintre ei sunt unii cărora Allah le-a vorbit» (al-Baqarah 2:253); «Nu i se cuvine niciunui om ca Allah să-i vorbească decât prin revelație, din spatele unui văl sau trimițând un mesager» (aš-Šūrā 42:51).

Și spune: «Când a ajuns la ea, a fost chemat: O Mūsā! Eu sunt Domnul tău; scoate-ți încălțămintea, căci ești în valea sfântă Ṭuwā» (Ṭā-Hā 20:11–12); și: «Cu adevărat, Eu sunt Allah; nu există divinitate demnă de adorare în afară de Mine, așadar adoră-Mă» (Ṭā-Hā 20:14). Nu este permis ca cineva în afară de Allah să spună aceasta în sens absolut.

De la ʿAbdullāh ibn Masʿūd s-a transmis: «Când Allah vorbește prin revelație, locuitorii cerului Îi aud vocea.» Iar ʿAbdullāh ibn Unays a transmis de la Profetul ﷺ că Allah va 

aduna creațiile în Ziua Învierii, desculțe, goale și necircumcise, apoi îi va chema cu o voce pe care cel îndepărtat o aude la fel ca cel apropiat: «Eu sunt Regele, Eu sunt Judecătorul.»

În unele relatări se spune că Mūsā, în noaptea în care a văzut focul, s-a speriat de el, apoi Domnul său l-a chemat: «O Mūsā!» El a răspuns repede, liniștit de voce: «La porunca Ta! Îți aud vocea, dar nu văd locul Tău. Unde ești?» I s-a răspuns: «Sunt deasupra ta, înaintea ta, la dreapta ta și la stânga ta.» Mūsā a înțeles că această descriere nu se potrivește decât lui Allah. A întrebat: «Doamne, Vorbirea Ta o aud sau vorbirea unui mesager?» El a răspuns: «Ci Vorbirea Mea, o Mūsā.»

Din Vorbirea lui Allah Preaînaltul face parte mărețul Coran. El este Cartea limpede a lui Allah, Frânghia Sa trainică, Calea Sa dreaptă și revelația Domnului lumilor. Duhul cel credincios [Jibrīl] a coborât cu el asupra inimii stăpânului trimișilor, într-o limbă arabă limpede. El este revelat, necreat; de la Allah a început și la El se întoarce.

El este alcătuit din sure bine întocmite, versete limpezi, litere și cuvinte. Cine îl recită corect are pentru fiecare literă zece fapte bune. Are un început și un sfârșit, părți și secțiuni; este recitat de limbi, păstrat în piepturi, auzit cu urechile și scris în muṣḥaf-uri. În el sunt versete clare și ambigue, abrogante și abrogate, particulare și generale, porunci și interdicții.

Allah spune despre el: «Falsul nu vine la el nici din față, nici din spate; este o revelație de la un Înțelept, Demn de Laudă» (Fuṣṣilat 41:42). Și: «Spune: dacă oamenii și jinnii s-ar aduna ca să aducă ceva asemenea acestui Coran, nu ar putea aduce ceva asemenea lui, chiar dacă s-ar ajuta unii pe alții» (al-Isrāʾ 17:88).

Acesta este textul arab despre care cei necredincioși au spus: «Nu vom crede în acest Coran» (Sabaʾ 34:31). Unii au spus: «Acesta nu este decât cuvântul unui om» (al-Muddaththir 74:25), iar Allah a răspuns: «Îl voi arde în Saqar» (74:26). Alții au spus că este poezie, iar Allah a spus: «Nu l-am învățat poezia și nici nu i se potrivește; 

acesta nu este decât o aducere aminte și un Coran limpede» (Yā-Sīn 36:69).

Prin urmare, după ce Allah a negat că ar fi poezie și l-a afirmat ca fiind Coran, nu mai rămâne îndoială pentru omul rațional că acest Coran este această Carte arabă alcătuită din cuvinte, litere și versete; ceea ce nu este astfel nu ar putea fi numit poezie de nimeni.

Allah spune: «Dacă sunteți în îndoială cu privire la ceea ce am coborât asupra robului Nostru, atunci aduceți o sură asemenea lui» (al-Baqarah 2:23). Nu este posibil ca oamenii să fie provocați să aducă ceva asemănător cu un lucru a cărui natură nu ar fi cunoscută ori inteligibilă.

Și spune: «Când li se recită versetele Noastre limpezi, cei care nu speră la întâlnirea cu Noi spun: Adu un alt Coran decât acesta sau schimbă-l. Spune: Nu-mi este permis să-l schimb de la mine însumi» (Yūnus 10:15). Astfel, Allah a afirmat că acest Coran este alcătuit din versetele care li se recită. «Dimpotrivă, acestea sunt versete limpezi în piepturile celor cărora li s-a dat cunoașterea» (al-ʿAnkabūt 29:49). Și: «Cu adevărat, el este un Coran nobil, într-o Carte bine păzită; nu-l ating decât cei purificați» (al-Wāqiʿah 56:77–79).

Allah a deschis douăzeci și nouă de sure prin literele despărțite, precum «Kāf-Hā-Yā-ʿAyn-Ṣād» și «Ḥā-Mīm. ʿAyn-Sīn-Qāf». Profetul ﷺ a spus: «Cine recită Coranul corect are pentru fiecare literă zece fapte bune...» Și a spus: «Recitați Coranul înainte să vină oameni care îi îndreaptă literele 

precum se îndreaptă săgeata, dar el nu le trece de clavicule; ei își grăbesc răsplata și nu o amână.»

Abū Bakr și ʿUmar au spus că recitarea corectă a Coranului le este mai iubită decât memorarea unor litere ale lui. ʿAlī a spus: «Cine neagă o singură literă din el l-a negat în întregime.» Musulmanii au fost de acord cu numărarea surelor, versetelor, cuvintelor și literelor Coranului. Nu există dispută între musulmani că cine neagă o sură, un verset, un cuvânt ori o literă asupra căreia există acord a ieșit din credință. Aceasta este o dovadă decisivă că el este alcătuit din litere.

Credincioșii Îl vor vedea pe Domnul lor în Ziua Învierii

Credincioșii Îl vor vedea pe Domnul lor în Viața de Apoi cu ochii lor; Îl vor vizita, iar El le va vorbi și ei Îi vor vorbi. Allah spune: «În Ziua aceea vor fi chipuri strălucitoare, privind către Domnul lor» (al-Qiyāmah 75:22–23). Și: «Nu! Cu adevărat, în Ziua aceea ei vor fi ținuți departe de Domnul lor» (al-Muṭaffifīn 83:15).

Faptul că aceia sunt împiedicați de la vederea Lui în starea de mânie arată că credincioșii Îl vor vedea în starea de mulțumire; altfel nu ar exista diferență între cele două grupuri.

Profetul ﷺ a spus: «Îl veți vedea pe Domnul vostru așa cum vedeți această lună, fără să vă îmbulziți pentru a-L vedea.» Acesta este un hadith autentic, convenit de al-Bukhārī și Muslim. Asemănarea din hadith este între o vedere și o vedere, nu între Cel văzut și lucrul văzut; Allah nu are asemănător și nici egal.

Hotărârea și predestinarea (al-Qaḍāʾ wa-l-Qadar)

Dintre Atributele lui Allah este că El face ceea ce voiește. Nimic nu se întâmplă decât prin voința Sa și nimic nu iese din voința Sa. În lume nu există nimic care să iasă din hotărârea Sa și nimic nu apare decât prin administrarea Sa. Nimeni nu poate evita qadar-ul hotărât și nimic nu trece dincolo de ceea ce a fost scris în Tabla Păstrată.

El a voit ceea ce oamenii vor face. Dacă i-ar fi protejat de păcat, nu L-ar fi contrazis; dacă ar fi voit ca toți să-L asculte, toți L-ar fi ascultat. El a creat creația și faptele ei și a hotărât mijloacele lor de trai și termenele lor. Îl călăuzește pe cine voiește prin mila Sa și îl lasă să se rătăcească pe cine voiește prin înțelepciunea Sa. «El nu este întrebat despre ceea ce face, dar ei vor fi întrebați» (al-Anbiyāʾ 21:23).

Allah spune: «Noi am creat toate lucrurile după o măsură hotărâtă» (al-Qamar 54:49); «El a creat toate lucrurile și le-a hotărât cu o măsură exactă» (al-Furqān 25:2); «Nicio nenorocire nu lovește pământul și nici pe voi înșivă fără să fie într-o Carte înainte să o aducem la existență» (al-Ḥadīd 57:22). Și: «Pe cine Allah voiește să-l călăuzească îi deschide pieptul pentru Islam; iar pe cine voiește să-l lase să se rătăcească îi face pieptul strâmt și apăsat» (al-Anʿām 6:125).

Jibrīl l-a întrebat pe Profet ﷺ: «Ce este īmān-ul?» El a răspuns: «Să crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi, în Ziua de Apoi și în qadar, atât binele lui, cât și răul lui.» Jibrīl a spus: «Ai spus adevărul.»

De asemenea, se transmite: «Cred în qadar, în binele și răul lui, în dulcele și amarul lui.» Iar dintre rugile pe care Profetul ﷺ l-a învățat pe al-Ḥasan ibn ʿAlī pentru qunūt-ul de witr este: «Și apără-mă de răul a ceea ce ai hotărât.»

Nu facem din hotărârea și qadar-ul lui Allah o scuză pentru a părăsi poruncile Sale ori pentru a comite interdicțiile Sale. Dimpotrivă, credem și știm că Allah are dovada împotriva noastră prin coborârea Cărților și trimiterea mesagerilor: «Pentru ca oamenii să nu mai aibă nicio dovadă împotriva lui Allah după trimiși» (an-Nisāʾ 4:165).

Știm că Allah poruncește și interzice doar celui care are capacitatea de a face și de a se abține; El nu a constrâns pe nimeni să păcătuiască și nu l-a obligat să părăsească ascultarea. «Allah nu împovărează niciun suflet peste puterea lui» (al-Baqarah 2:286); «Temeți-vă de Allah cât puteți» (at-Taghābun 64:16); «Astăzi fiecare suflet va fi răsplătit pentru ceea ce a câștigat; nu există nedreptate astăzi» (Ghāfir 40:17). Acestea arată că robul are faptă și câștig, pentru binele căruia este răsplătit și pentru răul căruia este pedepsit, iar toate acestea au loc prin hotărârea și qadar-ul lui Allah.

Īmān-ul este rostire cu limba, faptă cu membrele și convingere a inimii; crește prin ascultare și scade prin neascultare.

Allah spune: «Nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, fiind sinceri față de El în religie, înclinați către adevăr, să împlinească rugăciunea și să dea zakāh; aceasta este religia dreaptă» (al-Bayyinah 98:5). El a făcut adorarea lui Allah, sinceritatea inimii, rugăciunea și zakāh-ul toate parte din religie.

Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Īmān-ul are peste șaptezeci de ramuri; cea mai înaltă este mărturia că nu există divinitate demnă de adorare în afară de Allah, iar cea mai joasă este îndepărtarea unui lucru vătămător de pe drum.» Astfel, el a făcut atât cuvântul, cât și fapta parte din īmān.

Allah spune: «Și aceasta le-a sporit credința» (Āl ʿImrān 3:173) și «pentru ca ei să crească în credință peste credința lor» (al-Fatḥ 48:4). Iar Profetul ﷺ a spus că va ieși din Foc cel care a spus «Lā ilāha illa-Llāh» și are în inimă greutatea unui bob de grâu, a unei semințe de muștar ori a unui atom de credință. Astfel, el a arătat că īmān-ul are grade diferite.

Credința în tot ceea ce a informat Mesagerul

Trebuie să credem în tot ceea ce Profetul ﷺ a informat și a fost transmis autentic de la el, fie că am văzut lucrul, fie că ne este nevăzut. Știm că este adevăr și adevărat, indiferent dacă îi înțelegem natura ori nu o înțelegem și indiferent dacă am ajuns sau nu la realitatea sensului lui.

Din aceasta face parte hadithul despre al-Isrāʾ și al-Miʿrāj: s-au petrecut în stare de veghe, nu în vis, căci Quraysh a negat și a considerat lucru enorm ceea ce s-a relatat, în timp ce visele nu erau negate de ei.

Din aceasta face parte și relatarea că Îngerul Morții a venit la Mūsā pentru a-i lua sufletul, iar Mūsā l-a lovit și i-a vătămat ochiul; apoi îngerul s-a întors la Domnul său, iar Allah i-a restituit ochiul. Explicația transmisă de Ibn Ḥibbān, citată în notele ediției, este că îngerul a venit inițial într-o formă pe care Mūsā nu o recunoscuse, ca încercare, iar reacția lui a fost aceea a cuiva care vede un străin intrând în casa sa fără permisiune. Când îngerul a revenit cu mesajul limpede de la Allah, Mūsā a recunoscut situația și a ales moartea fără amânare.

Din acestea fac parte semnele Ceasului: apariția lui ad-Dajjāl, coborârea lui ʿĪsā ibn Maryam care îl va ucide, ieșirea lui Yaʾjūj și Maʾjūj, apariția Fiarei și răsărirea soarelui de la apus, precum și alte lucruri transmise autentic.

Pedeapsa și binecuvântarea mormântului sunt adevărate. Profetul ﷺ a cerut adăpost de pedeapsa mormântului și a poruncit să se ceară adăpost de ea la sfârșitul rugăciunii. Încercarea mormântului este adevărată, iar întrebarea lui Munkar și Nakīr este adevărată.

Învierea după moarte este adevărată. Ea va avea loc când Isrāfīl va sufla în Trâmbiță: «Și se va sufla în Trâmbiță și, deodată, ei vor ieși din morminte grăbindu-se către Domnul lor» (Yā-Sīn 36:51).

Oamenii vor fi adunați în Ziua Învierii desculți, goi și necircumciși. Vor sta în locul Adunării până când Profetul nostru Muḥammad ﷺ va mijloci pentru ei. Allah îi va judeca, balanțele vor fi așezate, registrele vor fi deschise și foile faptelor vor zbura către mâinile drepte ori către spate și stânga. «Cât despre cel căruia i se va da cartea în dreapta, el va fi judecat cu o judecată ușoară și se va întoarce bucuros la ai săi. Iar cel căruia i se va da cartea din spate va chema pieirea și va intra în Foc» (al-Inšiqāq 84:7–12).

Balanța are două talere și o limbă, iar faptele sunt cântărite cu ea. «Cei ale căror balanțe vor fi grele, aceia sunt cei izbânditori; iar cei ale căror balanțe vor fi ușoare, aceia sunt cei care și-au pierdut sufletele, rămânând în Jahannam» (al-Muʾminūn 23:102–103).

Profetul nostru Muḥammad ﷺ are un Bazin în Ziua Învierii. Apa lui este mai albă decât laptele și mai dulce decât 

mierea; vasele lui sunt cât stelele cerului. Cine bea din el o singură înghițitură nu va mai înseta niciodată.

Ṣirāṭ-ul este adevărat. Cei drepți îl vor traversa, iar păcătoșii vor aluneca de pe el. Profetul ﷺ va mijloci pentru cei din comunitatea sa care au intrat în Foc dintre oamenii păcatelor mari, iar ei vor ieși prin mijlocirea sa după ce au fost arși și deveniseră precum cărbunele; apoi vor intra în Paradis. Și ceilalți profeți, credincioșii și îngerii au mijlociri, cu permisiunea lui Allah. «Ei nu mijlocesc decât pentru cel de care El este mulțumit» (al-Anbiyāʾ 21:28). Necredinciosului nu-i folosește mijlocirea mijlocitorilor.

Paradisul și Focul sunt create și nu pier. Paradisul este locuința celor apropiați ai lui Allah, iar Focul este pedeapsa dușmanilor Săi. Oamenii Paradisului vor rămâne acolo veșnic, iar criminalii vor rămâne în pedeapsa Jahannamului. Moartea va fi adusă în forma unui berbec și va fi sacrificată între Paradis și Foc; apoi se va spune: «O oameni ai Paradisului, veșnicie și fără moarte! O oameni ai Focului, veșnicie și fără moarte!»

Muḥammad este Mesagerul lui Allah ﷺ, Pecetea profeților și stăpânul trimișilor. Credința unui rob nu este validă până nu crede în mesajul său și mărturisește profeția sa. Judecata oamenilor în Ziua Învierii nu va începe decât după mijlocirea lui; nicio comunitate nu va intra în Paradis înaintea comunității sale.

El este purtătorul Steagului Laudei, posesorul Stației Lăudate și al Bazinului la care oamenii vor veni. Este imamul profeților, vorbitorul lor și posesorul marii mijlociri. Comunitatea sa este cea mai bună dintre comunități, iar Companionii săi sunt cei mai buni companioni ai profeților.

Cei mai buni din această comunitate și califii drept-călăuziți

Cel mai bun din această comunitate după Profetul ei este Abū Bakr aṣ-Ṣiddīq, apoi ʿUmar al-Fārūq, apoi ʿUthmān Dhū-n-Nūrayn, apoi ʿAlī al-Murtaḍā – Allah să fie mulțumit de ei toți.

ʿAbdullāh ibn ʿUmar a spus: «Pe când Profetul ﷺ era în viață, spuneam: cel mai bun din această comunitate după Profetul ei este Abū Bakr, apoi ʿUmar, apoi ʿUthmān, apoi ʿAlī; iar aceasta ajungea la Profet ﷺ și el nu o dezaproba.» De la ʿAlī este autentic că a spus: «Cei mai buni din această comunitate după Profetul ei sunt Abū Bakr, apoi ʿUmar; iar dacă aș vrea, l-aș numi și pe al treilea.»

Abū Bakr este cel mai îndreptățit dintre creațiile lui Allah la califat după Profet ﷺ, datorită virtuții și precedenței sale, faptului că Profetul ﷺ l-a pus înaintea tuturor Companionilor în rugăciune și consensului Companionilor de a-l pune înainte și de a-i da bayʿah. Allah nu i-ar fi adunat pe ei asupra rătăcirii.

După el vine ʿUmar, datorită virtuții sale și desemnării sale de către Abū Bakr; apoi ʿUthmān, pentru că oamenii consiliului l-au ales; apoi ʿAlī, datorită virtuții sale și consensului oamenilor epocii sale asupra lui.

Aceștia sunt califii drept-călăuziți și bine-călăuziți despre care Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: «Țineți-vă de Sunnah mea și de Sunnah califilor drept-călăuziți de după mine; prindeți-vă de ea cu dinții.» Și a spus: «Califatul după mine va fi treizeci de ani.» Sfârșitul acestei perioade a fost califatul lui ʿAlī.

Cei zece cărora li s-a vestit Paradisul și regula privind mărturia pentru persoane

Mărturisim Paradisul pentru cei zece așa cum a mărturisit Profetul ﷺ: «Abū Bakr este în Paradis, ʿUmar este în Paradis, ʿUthmān este în Paradis, ʿAlī este în Paradis, Ṭalḥah este în Paradis, az-Zubayr este în Paradis, Saʿd este în Paradis, Saʿīd este în Paradis, ʿAbd ar-Raḥmān ibn ʿAwf este în Paradis și Abū ʿUbaydah ibn al-Jarrāḥ este în Paradis.»

Oricine a primit de la Profet ﷺ mărturie pentru Paradis, îi mărturisim Paradisul, precum al-Ḥasan și al-Ḥusayn – «stăpânii tinerilor oamenilor Paradisului» – și Thābit ibn Qays, despre care Profetul ﷺ a spus că este dintre oamenii Paradisului.

Nu hotărâm cu certitudine pentru nimeni dintre oamenii qiblah-ului că este în Paradis ori în Foc, cu excepția celui pentru care Mesagerul ﷺ a hotărât astfel. Sperăm binele pentru cel care face bine și ne temem pentru cel care face rău.

Nu declarăm necredincios pe nimeni dintre oamenii qiblah-ului din cauza unui păcat și nu-l scoatem din Islam printr-o faptă [păcătoasă]. Considerăm că ḥajj-ul și jihād-ul continuă sub conducerea fiecărui imam, fie drept, fie 

păcătos, iar rugăciunea de vineri în urma lor este permisă.

Companionii, conducătorii musulmanilor și atitudinea față de oamenii inovației

Din Sunnah face parte loialitatea față de Companionii Mesagerului lui Allah ﷺ, iubirea lor, pomenirea virtuților lor, cererea milei și iertării pentru ei și abținerea de la pomenirea defectelor lor și de la a intra în disputele care au avut loc între ei. Credem în meritul și precedența lor.

Allah spune: «Iar cei care au venit după ei spun: Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință și nu pune în inimile noastre ură față de cei care cred» (al-Ḥašr 59:10). Și: «Muḥammad este Mesagerul lui Allah, iar cei care sunt cu el sunt aspri față de necredincioși și milostivi între ei» (al-Fatḥ 48:29). Profetul ﷺ a spus: «Nu-i insultați pe Companionii mei. Dacă unul dintre voi ar cheltui aur cât muntele Uḥud, nu ar ajunge la un mudd al unuia dintre ei și nici la jumătatea lui.»

Din Sunnah face parte să fim mulțumiți de soțiile Mesagerului lui Allah ﷺ, Mamele credincioșilor, cele curate și nevinovate de rău. Cele mai virtuoase dintre ele sunt Khadījah bint Khuwaylid și ʿĀʾishah aṣ-Ṣiddīqah, fiica lui aṣ-Ṣiddīq, pe care Allah a declarat-o nevinovată în Cartea Sa, soția Profetului ﷺ în această lume și în Viața de Apoi. Cine o 

acuză de ceea ce Allah a declarat-o nevinovată a necrezut în Allah Cel Măreț.

Muʿāwiyah este unchiul matern al credincioșilor [prin sora sa Umm Ḥabībah], scrib al revelației lui Allah și unul dintre conducătorii musulmanilor – Allah să fie mulțumit de el.

Din Sunnah face parte ascultarea și supunerea față de imamii musulmanilor și conducătorii credincioșilor, fie drepți, fie păcătoși, atât timp cât nu poruncesc neascultarea lui Allah; căci nu există ascultare față de nimeni în neascultarea lui Allah. Cel care dobândește califatul, iar oamenii se adună în jurul lui și îl acceptă, sau îi învinge prin sabie până devine calif și este numit conducătorul credincioșilor, trebuie ascultat; este interzisă răzvrătirea împotriva lui și ruperea unității musulmanilor.

Din Sunnah face parte părăsirea oamenilor bidʿah și separarea de ei, lăsarea disputelor și certurilor în religie, evitarea cercetării cărților inovatorilor și a ascultării vorbelor lor. Orice lucru nou-introdus în religie este bidʿah.

Lumʿat al-Iʿtiqād

Tratat despre crezul islamic, Atributele lui Allah și principiile credinței, în traducere românească a textului de bază.