العقيدة الطحاوية

Traducere a matn-ului, fără comentariul extins al lui Ibn Abī al-ʿIzz. Traducerea urmărește terminologia teologică a textului arab; termenii tehnici importanți sunt păstrați în transliterare acolo unde o echivalare românească ar pierde precizia.

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător. Cu ajutorul Lui cerem sprijin. Lauda Îi aparține lui Allah, Domnul lumilor.

Imamul Abū Jaʿfar al-Ṭaḥāwī — Allah să aibă milă de el — a spus:

, potrivit căii juriștilor comunității: Abū Ḥanīfah an-Nuʿmān ibn Thābit al-Kūfī, Abū Yūsuf Yaʿqūb ibn Ibrāhīm al-Anṣārī și Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn al-Ḥasan al-Shaybānī — Allah să fie mulțumit de ei — și a principiilor religiei pe care le-au crezut și prin care L-au adorat pe Domnul lumilor.

Spunem despre tawḥīd-ul lui Allah, crezând prin ajutorul lui Allah:

Allah este Unul, fără asociat. Nimic nu este asemenea Lui. Nimic nu Îl face neputincios. Nu există divinitate vrednică de adorare în afară de El.

El este fără început și veșnic fără sfârșit. Nu piere și nu încetează să existe. Nu se întâmplă decât ceea ce voiește El.

Imaginațiile nu Îl ating, iar înțelegerile nu Îl cuprind. El nu seamănă cu făpturile. Este Viu și nu moare; este al-Qayyūm și nu doarme.

Este Creator fără nevoie și Dătător de rizq fără greutate. Dă moarte fără teamă și învie fără dificultate.

A fost dintotdeauna cu atributele Sale, înainte de crearea făpturilor. Prin existența lor nu I s-a adăugat niciun atribut pe care să nu-l fi avut înainte. Așa cum a fost dintotdeauna cu atributele Sale, tot astfel va rămâne cu ele pentru totdeauna.

 abia după ce a creat făpturile și nici numele de 

 abia după ce le-a adus în existență. El avea sensul Stăpânirii chiar înainte să existe supușii și sensul de Creator înainte de existența creației.

Așa cum El dă viață morților după ce le-a dat moartea și merită numele de Cel care dă viață înainte de învierea lor, tot astfel merita numele de Creator înainte de a-i crea.

Aceasta deoarece El are putere asupra tuturor lucrurilor, iar toate lucrurile au nevoie de El. Pentru El nimic nu este greu și El nu are nevoie de nimic.

„Nu este nimic asemenea Lui. El este Cel care aude totul, Cel care vede totul.” [aš-Šūrā 42:11]

El a creat creația prin știința Sa. Le-a hotărât măsurile și le-a stabilit termenele. Nimic din ei nu I-a fost ascuns înainte să-i creeze. El știa ce vor face înainte să-i creeze.

Le-a poruncit să I se supună și le-a interzis să Îl nesocotească.

Totul se desfășoară potrivit hotărârii și voinței Sale. Voința Lui se împlinește; robii nu au nicio voință independentă de ceea ce El voiește pentru ei. Ceea ce El voiește pentru ei se întâmplă, iar ceea ce nu voiește nu se întâmplă.

El călăuzește pe cine voiește, îl protejează și îl păzește prin harul Său; și lasă în rătăcire pe cine voiește, îl abandonează și îl încearcă prin dreptatea Sa. Toți se mișcă în voința Lui, între harul și dreptatea Lui.

El este Preaînalt deasupra oricărui rival sau egal. Nimeni nu Îi respinge hotărârea, nimeni nu Îi răstoarnă judecata și nimeni nu Îi biruie porunca.

Credem în toate acestea și suntem convinși că toate sunt de la El.

Muḥammad ﷺ este robul Său ales, Profetul Său ales și Mesagerul Său aprobat. El este pecetea profeților, imamul celor cu taqwā, conducătorul mesagerilor și iubitul Domnului lumilor.

Orice pretenție la profeție după el este rătăcire și patimă. El a fost trimis către toți jinnii și toată omenirea cu adevărul, călăuzirea, lumina și strălucirea.

. De la El a venit ca vorbire, fără să stabilim o modalitate, și El l-a coborât drept revelație asupra Mesagerului Său. Credincioșii l-au primit ca adevăr și au avut certitudine că este în realitate Cuvântul lui Allah Preaînaltul.

Nu este creat asemenea vorbirii făpturilor. Cine îl aude și susține că este cuvânt omenesc a căzut în kufr. Allah l-a condamnat și l-a amenințat cu Saqar atunci când a spus:

„Îl voi arunca în Saqar.” [al-Muddaththir 74:26]

Când Allah l-a amenințat cu Saqar pe cel care a spus: „Acesta nu este decât cuvântul unui om”, am știut cu certitudine că este Cuvântul Creatorului oamenilor și că nu seamănă cu vorbirea oamenilor.

Atributele lui Allah și supunerea față de texte

Cine Îl descrie pe Allah cu un sens specific făpturilor a căzut în kufr. Cel care înțelege aceasta ia aminte și se abține de la cuvintele oamenilor necredincioși; el știe că Allah, în atributele Sale, nu este asemenea oamenilor.

Vederea lui Allah de către oamenii Paradisului este adevărată

, fără cuprindere și fără a întreba „cum?”, așa cum spune Cartea Domnului nostru:

„În Ziua aceea vor fi fețe strălucitoare, privind către Domnul lor.” [al-Qiyāmah 75:22–23]

Explicarea corectă a acestei vederi este potrivit voinței și științei lui Allah. Tot ceea ce a venit despre aceasta în ḥadīth-uri autentice de la Mesagerul ﷺ este așa cum a spus el și are sensul pe care l-a intenționat el.

Nu intrăm în aceasta prin interpretări născocite din opiniile noastre și nici prin imaginații. Nimeni nu este în siguranță în religia sa decât cel care se supune lui Allah și Mesagerului Său ﷺ și întoarce ceea ce îi este neclar către Cel care îl cunoaște.

Piciorul Islamului nu rămâne ferm decât pe spatele supunerii și al predării. Cine dorește cunoașterea a ceea ce i-a fost ascuns și nu se mulțumește cu supunerea ajunge să fie împiedicat de dorința sa de la tawḥīd-ul sincer, cunoașterea limpede și īmān-ul corect și ajunge să oscileze între kufr și īmān, confirmare și negare, acceptare și respingere: plin de șoapte, rătăcit și îndoielnic, nici credincios care confirmă, nici negator hotărât.

Credința în vederea [lui Allah] nu este corectă pentru cel care o interpretează potrivit iluziilor sale sau o înțelege prin imaginație, deoarece interpretarea vederii — și a tuturor chestiunilor legate de Rubūbiyyah — constă în abandonarea interpretării deformatoare și în aderarea la supunere. Pe aceasta se sprijină religia musulmanilor.

Cine nu se păzește de negare și de asemănare alunecă și nu ajunge la tanzīh. Domnul nostru este descris prin unicitate și singularitate; niciuna dintre făpturi nu are sensurile proprii Lui.

El este Preaînalt deasupra limitelor, extremităților, componentelor, membrelor și instrumentelor. Cele șase direcții nu Îl cuprind așa cum cuprind lucrurile create.

al-Miʿrāj este adevărat. Profetul ﷺ a fost purtat în călătoria de noapte și a fost înălțat cu trupul său, în stare de veghe, către cer; apoi către locul pe care Allah l-a voit dintre înălțimi. Allah l-a cinstit cu ceea ce a voit și i-a revelat ceea ce i-a revelat.

„Inima nu a mințit în ceea ce a văzut.” [an-Najm 53:11]

Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace în Viața de Apoi și în această lume.

 cu care Allah l-a cinstit pe Profet ﷺ ca ajutor pentru comunitatea sa este adevărat.

 pe care Allah a păstrat-o pentru el este adevărată, după cum au venit relatările.

Legământul pe care Allah l-a luat de la Ādam și urmașii săi este adevărat.

Știința lui Allah despre locuitorii Paradisului și Focului

Allah a știut din veșnicie numărul celor care vor intra în Paradis și numărul celor care vor intra în Foc, în întregime. Numărul acesta nu crește și nu scade.

La fel sunt și faptele lor: Allah a știut ceea ce vor face, iar fiecare este ușurat către lucrul pentru care a fost creat. 

Faptele sunt judecate după finalurile lor.

 Fericit este cel care este fericit prin hotărârea lui Allah, iar nenorocit este cel pentru care Allah a hotărât nenorocirea.

Originea qadar-ului este taina lui Allah în creația Sa. Nici înger apropiat și nici profet trimis nu a fost făcut stăpân asupra întregii ei taine.

Aprofundarea speculativă și certarea în această chestiune este o cale către abandon, o scară către lipsire și o treaptă către răzvrătire. Ferește-te de cercetarea bolnăvicioasă, gândirea speculativă și șoaptele cu privire la ea.

Allah a ascuns de făpturi cunoașterea deplină a qadar-ului și le-a interzis să urmărească taina lui, după cum spune:

„El nu este întrebat despre ceea ce face, iar ei vor fi întrebați.” [al-Anbiyāʾ 21:23]

Cine întreabă în chip de obiecție „De ce a făcut?” a respins judecata Cărții; iar cine respinge judecata Cărții este dintre cei pierduți.

Aceasta este partea de care au nevoie inimile luminoase dintre awliyāʾ ai lui Allah. Este gradul celor înrădăcinați în știință. Cunoașterea este de două feluri: o cunoaștere disponibilă creației și o cunoaștere ascunsă creației. Negarea cunoașterii disponibile este kufr, iar pretinderea cunoașterii ascunse este kufr. Īmān-ul nu este stabil decât prin acceptarea cunoașterii disponibile și abandonarea pretenției asupra celei ascunse.

 și în tot ceea ce a fost înscris în al-Lawḥ. Dacă toate făpturile s-ar aduna să împiedice ceva ce Allah a scris că se va întâmpla, nu ar putea; iar dacă s-ar aduna să facă să existe ceva ce Allah nu a scris, nu ar putea. Cerneala Penelului s-a uscat cu privire la ceea ce va exista până în Ziua Învierii.

Ceea ce l-a ocolit pe rob nu putea să-l lovească, iar ceea ce l-a lovit nu putea să-l ocolească.

Robul trebuie să știe că știința lui Allah cu privire la toate lucrurile din creația Sa le-a precedat. El le-a hotărât cu o măsură fermă și definitivă. Nimeni din ceruri și de pe pământ nu o poate anula, schimba, îndepărta, adăuga sau micșora.

Aceasta face parte din legătura īmān-ului, principiile cunoașterii și recunoașterea tawḥīd-ului și Rubūbiyyah lui Allah:

„El a creat fiecare lucru și i-a hotărât măsura cu deplină măsură.” [al-Furqān 25:2]

„Porunca lui Allah este o hotărâre stabilită.” [al-Aḥzāb 33:38]

Vai celui care devine adversarul lui Allah în privința qadar-ului și aduce o inimă bolnavă pentru a cerceta taina lui. Prin imaginația sa el caută să pătrundă taina nevăzutului și ajunge mincinos și păcătos în ceea ce spune.

 Allah nu are nevoie de Tron și de ceea ce se află sub el. El cuprinde toate lucrurile și este deasupra lor, iar creația Sa este neputincioasă să Îl cuprindă.

Spunem cu īmān, confirmare și supunere că Allah l-a luat pe Ibrāhīm drept khalīl și i-a vorbit lui Mūsā în mod real.

Credem în îngeri, profeți și cărțile coborâte asupra mesagerilor și mărturisim că ei au fost asupra adevărului limpede.

Îi numim musulmani și credincioși pe oamenii qiblei noastre câtă vreme recunosc ceea ce a adus Profetul ﷺ și confirmă ceea ce a spus și a relatat.

Nu ne afundăm în discuții despre Allah și nu ne certăm în religia lui Allah.

Nu polemizăm cu privire la Coran. Mărturisim că el este Cuvântul Domnului lumilor, cu care a coborât Rūḥ al-Amīn și pe care l-a învățat conducătorul mesagerilor, Muḥammad ﷺ. Este Cuvântul lui Allah Preaînaltul; nicio vorbire a făpturilor nu îi este egală. Nu spunem că este creat și nu ne opunem Jamāʿah-ului musulmanilor în această privință.

Nu îl declarăm necredincios pe niciunul dintre oamenii qiblei pentru un păcat 

Nu spunem: „Păcatul nu dăunează deloc celui care are īmān.”

Sperăm ca Allah să-i ierte pe cei care fac bine dintre credincioși și să-i introducă în Paradis prin mila Sa, însă nu ne simțim absolut siguri pentru ei și nu le garantăm Paradisul. Cerem iertare pentru păcătoșii dintre ei, ne 

temem pentru ei și nu deznădăjduim de mila lui Allah pentru ei.

Siguranța absolută față de pedeapsa lui Allah și deznădejdea față de mila Lui îl scot pe om de pe calea Islamului. Calea adevărului pentru oamenii qiblei se află între ele.

Robul nu iese din īmān decât prin negarea a ceea ce l-a introdus în el.

mărturisirea cu limba și confirmarea cu inima

Tot ceea ce este autentic de la Mesagerul lui Allah ﷺ din Šarīʿah și explicația ei este adevărat.

Īmān-ul este unul în fundamentul său, iar oamenii lui se deosebesc prin teamă de Allah și taqwā, prin opoziția față de patimi și prin aderarea la ceea ce Îi este mai plăcut lui Allah.

Toți credincioșii sunt awliyāʾ ai Celui Milostiv; cel mai nobil dintre ei înaintea lui Allah este cel mai ascultător și cel mai fidel Coranului.

Īmān-ul cuprinde credința în Allah, îngerii Săi, cărțile Sale, mesagerii Săi, Ziua de Apoi, qadar — binele și răul lui, dulcele și amarul lui — toate de la Allah Preaînaltul.

Credem în toate acestea. Nu facem diferență între mesagerii Săi în sensul de a accepta pe unii și a respinge pe alții. Îi confirmăm pe toți în ceea ce au adus.

Cei care au săvârșit păcate mari dintre Ummah lui Muḥammad ﷺ nu vor rămâne veșnic în Foc dacă mor asupra tawḥīd-ului, chiar dacă nu s-au pocăit înainte de moarte. Ei sunt sub voința și judecata lui Allah: dacă voiește îi iartă prin harul Său, după cum spune:

„Și iartă ceea ce este mai puțin decât aceasta cui voiește.” [an-Nisāʾ 4:48]

Iar dacă voiește îi pedepsește în Foc potrivit dreptății Sale, apoi îi scoate din el prin mila Sa și prin mijlocirea celor cărora le-a dat dreptul de a mijloci, apoi îi trimite în Paradis.

Aceasta deoarece Allah îi ocrotește pe cei care Îl cunosc și nu îi face în cele două lumi asemenea celor care L-au negat, au pierdut călăuzirea Lui și nu au primit ocrotirea Lui.

O, Allah, Ocrotitor al Islamului și al oamenilor lui, ține-ne statornici asupra Islamului până când Te vom întâlni.

Rugăciunea în spatele musulmanilor și rugăciunea funerară

Considerăm valabilă rugăciunea în spatele oricărui musulman dintre oamenii qiblei, drept sau păcătos, atunci când condițiile rugăciunii sunt îndeplinite; și ne rugăm rugăciunea funerară pentru cei dintre ei care mor.

Nu declarăm despre o persoană anume că va fi cu siguranță în Paradis sau în Foc și nu mărturisim asupra unui musulman anume kufr, shirk sau nifāq decât atunci când ceva din acestea s-a arătat în mod evident prin dovadă. Lăsăm secretele inimilor lor lui Allah Preaînaltul.

Nu considerăm permisă vărsarea sângelui vreunuia dintre Ummah lui Muḥammad ﷺ decât în cazurile în care legea revelată a stabilit aceasta și numai prin autoritatea și procedura care îi aparțin.

Crezul al-Ṭaḥāwiyyah

Traducerea textului de bază al crezului lui al-Ṭaḥāwī, despre fundamentele credinței islamice, fără comentariul extins.