Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Was There Warners Sent To The Arabs Before Muhammad ﷺ.
Criticii spun că Allah ar fi trimis, chipurile, avertizatori fiecărui popor pe baza acestor versete:
Surah Yunus (10:47): „Fiecare națiune a avut un mesager. După ce mesagerul lor a venit, judecata a fost dată asupra lor cu dreptate deplină și ei nu au fost nedreptățiți.”
Surah an-Nahl (16:35-36): 16:35: „Politeiștii spun: Dacă Allah ar fi voit, nici noi și nici părinții noștri nu am fi adorat nimic în afară de El și nici nu am fi interzis ceva fără porunca Lui. Așa au făcut cei de dinaintea lor. Dar sunt oare mesagerii responsabili de altceva decât transmiterea clară a mesajului?” 16:36: „Într-adevăr, Noi am ridicat un mesager în fiecare națiune, spunând: Adorați-L pe Allah și îndepărtați-vă de falșii dumnezei. Unii dintre ei au fost călăuziți de Allah, iar asupra altora s-a împlinit rătăcirea. Așadar, călătoriți prin pământ și vedeți care a fost sfârșitul celor care au negat!”
Surah Fatir (35:24): „Într-adevăr, Noi te-am trimis, o, Profetule, cu adevărul, ca aducător de vești bune și ca avertizator. Nu a existat nicio națiune fără ca un avertizator să fi trăit printre ei.”
Ibrahim și Ismaʿil, Allah să fie mulțumit de ei, sunt menționați în mod specific ca vizitând Mecca și construind Kaʿbah:
Surah al-Baqarah (2:125-129): 2:125: „Și amintește când Noi am făcut Casa Sacră un centru și un sanctuar pentru oameni, spunând: Luați locul de staționare al lui Ibrahim ca loc de rugăciune. Și le-am poruncit lui Ibrahim și Ismaʿil: Purificați Casa Mea pentru cei care o înconjoară, se dedică ei și se pleacă și se prosternează în rugăciune.” 2:126: „Apoi Ibrahim s-a rugat: Domnul meu! Fă acest oraș, Mecca, sigur și dă fructe oamenilor lui, celor dintre ei care cred în Allah și în Ziua de Apoi. Allah a răspuns: Cât despre cei care nu cred, îi voi lăsa să se bucure puțin, apoi îi voi condamna la chinul Focului. Ce destinație rea!” 2:127: „Și amintește când Ibrahim a ridicat temeliile Casei împreună cu Ismaʿil, rugându-se amândoi: Domnul nostru! Primește aceasta de la noi. Tu ești, într-adevăr, Atoateauzitorul, Atoatecunoscătorul.” 2:128: „Domnul nostru! Fă-ne pe amândoi supuși Ție și fă din descendenții noștri o națiune care se va supune Ție. Arată-ne ritualurile noastre și întoarce-Te către noi cu har. Tu ești, cu adevărat, Primitorul căinței, Preaîndurătorul.” 2:129: „Domnul nostru! Ridică dintre ei un mesager care să le recite revelațiile Tale, să îi învețe Cartea și înțelepciunea și să îi purifice. În adevăr, numai Tu ești Atotputernicul, Atotînțeleptul.”
Totuși, Muhammad ﷺ ar fi trimis, chipurile, la un popor care nu avusese niciodată un mesager înainte:
Surah al-Qasas (28:46): „Tu nu erai pe partea vestică a muntelui când Noi i-am încredințat poruncile lui Musa, și nici nu ai fost de față.”
Surah as-Sajdah (32:3): „Sau spun ei: El a fabricat-o! De fapt, ea este adevărul de la Domnul tău, pentru ca tu să avertizezi un popor căruia nu i-a venit niciun avertizator înaintea ta, astfel încât poate vor fi călăuziți.”
Surah Saba (34:44): „Noi nu le-am dat nicio scriptură pe care să o studieze și nu le-am trimis niciun avertizator înaintea ta, o, Profetule.”
Surah Ya-Sin (36:2-6): 36:2: „Pe Qur’anul înțelept,” 36:3: „tu ești cu adevărat dintre mesageri,” 36:4: „pe o cale dreaptă,” 36:5: „aceasta este o revelație de la Atotputernicul, Preaîndurătorul,” 36:6: „pentru ca tu să avertizezi un popor ai cărui părinți nu au fost avertizați, așa că ei sunt nepăsători.”
Răspuns
Pentru a răspunde acestei contradicții: „poporul” de aici se referă la Quraysh și la arabi.
Ei sunt primii cărora li se adresează această religie. Niciunul dintre ei nu avusese vreodată un avertizator înainte de Muhammad ﷺ.
Cât despre Ibrahim și Ismaʿil, amândoi au fost avertizatori într-o vreme în care tribul Quraysh încă nu exista și nici triburile arabe descendente din ʿAdnan nu apăruseră. Cât despre arabii qahtaniți, Ibrahim nu a fost trimis la ei, deoarece descendența Quraysh se întoarce la ʿAdnan, iar multe generații se află între ʿAdnan și Ismaʿil.
Versetul îi menționează doar pe Quraysh sau pe arabi, în locul tuturor celorlalte națiuni la care Profetul ﷺ a fost trimis, deoarece favoarea asupra lor este mai mare, întrucât nicio Sharia anterioară nu ajunsese la ei. Sharia lor era dezordonată și neatinsă de vreo rămășiță a unei legi păstrate, astfel că ei aveau cu adevărat nevoie de un avertizator. Aceasta implică, de asemenea, în mod subtil, nerecunoștința lor față de o binecuvântare atât de mare.
Starea lor era una de rătăcire, fără să fie guvernați de o Sharia păstrată, ceea ce făcea esențială nevoia lor de un avertizator.