Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Ahmad Raza Khan Says Prophet Is Divine & Allah Could Have Made The Prophet A Son Of Allah.
Credința că Allah ar fi putut să îl ia pe Profet ca fiu este kufr.
Am un articol care explică sensul afirmațiilor lui Allah din Qur’an că El „ar fi putut avea un fiu” (Click Here).
Este, de asemenea, kufr să se creadă că Profetul ﷺ este perfect în fiecare aspect; el este perfect doar în ceea ce privește transmiterea mesajului și revelației. Știm din Qur’an că Profetul a făcut păcate minore și avem ijmaʿ asupra faptului că profeții au comis păcate minore, fiind însă feriți de păcate majore.
Surah Ghafir, versetul 55: „Așadar, fii răbdător, o, Profetule, căci promisiunea lui Allah este cu siguranță adevărată. Cere iertare pentru păcatul tău (لِذَنۢبِكَ). Și glorifică laudele Domnului tău dimineața și seara.”
De asemenea, motivul pentru care Surah ʿAbasa a fost revelată a fost că Profetul ﷺ a făcut o greșeală când l-a ignorat pe omul orb numit ʿAbdullah ibn Umm Maktum, când acesta a venit la el căutând călăuzire, în timp ce Profetul era ocupat vorbind cu unii dintre nobilii Quraysh.
Un alt exemplu este în Surah at-Tahrim, unde Profetul ﷺ și-a interzis mierea, deși fusese făcută halal, iar Allah ﷻ l-a corectat și l-a întrebat retoric în versetul 1: „O, Profetule! De ce îți interzici ceea ce Allah ți-a făcut permis, căutând să îți mulțumești soțiile? Iar Allah este Iertător, Preaîndurător.”
Traducere: Într-una dintre predicile mele, mi-a fost inspirat un punct subtil frumos, adică mi-a venit în inimă. Țineți-l bine minte. Este acesta: toate perfecțiunile și virtuțile se găsesc perfect și complet în prezența Mesagerului, pacea și binecuvântările fie asupra lui. Explicația este că atunci când cineva care posedă putere sau control nu dă o binecuvântare sau un dar altuia, aceasta poate fi doar din unul dintre patru motive:
Primul este că dăruitorul nu are capacitatea de a da acea binecuvântare.
Al doilea este că are capacitatea de a o da, dar este zgârcit sau se reține din cauza vreunui impediment sau obstacol.
Al treilea este că cel căruia i se refuză nu este vrednic sau calificat să o primească.
Al patrulea este că cel căruia i se refuză este într-adevăr vrednic, dar există cineva și mai iubit pentru dăruitor, pentru care binecuvântarea este păstrată.
Acum, în atributul Domniei și Dumnezeirii, există o perfecțiune care este dincolo de sfera puterii divine, adică Îi aparține doar lui Allah și nu intră în categoria a ceea ce poate fi dăruit. Toate celelalte perfecțiuni în afară de aceasta sunt în puterea lui Allah de a le dărui.
Iar Allah, Cel mai Generos dintre toți cei generoși, este mai generos decât oricine din toate privințele, iar Mesagerul lui Allah, pacea și binecuvântările fie asupra lui, este vrednic de orice excelență și perfecțiune. Mai mult, nu există nimeni mai iubit de Allah decât Mesagerul, pacea și binecuvântările fie asupra lui.
Prin urmare, este necesar ca sub Dumnezeire, toate virtuțile, toate treptele perfecțiunii, toate binecuvântările și toate formele de bine care se află în puterea divină să fi fost acordate Mesagerului, pacea și binecuvântările fie asupra lui, în cel mai complet și perfect mod. Dacă atributul Dumnezeirii însuși ar fi fost ceva ce putea fi dat, și acesta i-ar fi fost dat lui.
După cum Allah a spus în Qur’an: „Dacă am fi voit să luăm pentru Noi un fiu,tafsir-ul arată că lahwan înseamnă fiu, cu siguranță l-am fi luat din ceea ce este la Noi, dacă am fi făcut un asemenea lucru.” (al-Anbiya 21:17)
Este ca și cum acest verset se adresează creștinilor care pretind că Allah a luat un fiu, evreilor care au spus că ʿUzayr este fiul lui Allah și idolatrilor arabi care atribuie îngerii ca fiice lui Allah. Le spune: dacă Noi am fi intenționat vreodată să luăm pentru Noi un iubit sau un ales, nu i-am fi ales niciodată pe cei pe care îi pretindeți voi. L-am alege doar pe cel mai iubit de Noi, iar acela este Muhammad, pacea și binecuvântările fie asupra lui.
Malfuzat Aʿla Hadrat, p. 226-227.