Al-'Alaq

Sura al Alaq

Versetele 1 la 19

Revelata la Mecca

Versetele 1 la 19

Aceasta sura este prima dintre surele coranice pogorata asupra Trimisului lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui. Ea i-a fost pogorata la inceputul profetiei, pe cand nu stia ce este Cartea si nici credinta. Jibril, pacea si binecuvantarea fie asupra lui, a venit la el cu mesajul si i-a poruncit sa citeasca. El s-a impotrivit, spunand: „Eu nu stiu sa citesc”¹⁰². Jibril a staruit pana cand a citit. Atunci Allah a pogorat asupra lui: „Citeste in numele Domnului tau, care a creat”, adica toate fapturile.

Apoi l-a amintit in mod deosebit pe om si a pomenit inceputul crearii lui, „dintr-un cheag de sange”. Cel care l-a creat pe om si a purtat de grija randuirii sale trebuie neaparat sa-l indrume prin porunci si interdictii, trimitand trimisii si pogorand cartile. De aceea, dupa porunca de a citi, a fost amintita crearea omului.

Apoi El a spus: „Citeste! Iar Domnul tau este Cel mai Generos”. Adica are atribute multe si cuprinzatoare, multa generozitate si binefacere si o darnicie intinsa. Din generozitatea Sa face parte faptul ca i-a invatat pe oameni felurile cunoasterii. „Cel care l-a invatat prin condei, l-a invatat pe om ceea ce nu stia.” Preainaltul l-a scos din pantecele mamei sale fara sa stie nimic, i-a dat auzul, vazul si inima si i-a inlesnit mijloacele cunoasterii. L-a invatat Coranul, l-a invatat intelepciunea si l-a invatat prin condeiul cu care se pastreaza cunostintele si se consemneaza drepturile, iar scrierile devin pentru oameni mesageri care tin locul vorbirii lor. A Lui sunt lauda si binefacerea, pentru ca le-a daruit robilor Sai aceste binefaceri, pe care ei nu le pot rasplati si pentru care nu pot multumi indeajuns. Apoi le-a daruit bunastare si belsug in mijloacele de trai.

Insa omul, din nestiinta si nedreptatea sa, atunci cand se vede bogat, intrece masura, se poarta nedrept si se razvrateste impotriva calauzirii. Uita ca „la Domnul” sau „va fi intoarcerea” si nu se teme de rasplata. Mai mult, poate ajunge sa paraseasca el insusi calauzirea si sa-i cheme si pe altii sa o paraseasca, oprind de la rugaciune, care este cea mai buna dintre faptele credintei.

Allah ii spune acestui razvratit si trufas: „Ai vazut”, tu, cel care il opresti pe rob atunci cand se roaga, „daca acesta”, robul care se roaga, „este pe calea cea dreapta”, cunoscand adevarul si lucrand dupa el, „sau porunceste” altuia „teama de Allah”? Oare se cuvine sa fie oprit cel care are o asemenea insusire? Oare oprirea lui nu este una dintre cele mai mari impotriviri fata de Allah si dintre cele mai mari razboiri impotriva adevarului? Caci oprirea nu se indreapta decat spre cel care el insusi nu este calauzit sau care le porunceste altora contrariul temerii de Allah. „Ai vazut daca acela”, cel care opreste, „tagaduieste” adevarul „si intoarce spatele” poruncii? Oare nu se teme de Allah si de pedeapsa Lui? „Oare nu stie ca Allah vede” ceea ce lucreaza si face?

Apoi l-a amenintat, daca staruie in starea sa, spunand: „Nicidecum! Daca nu inceteaza” ceea ce spune si face, „il vom apuca de partea din fata a capului”, adica il vom apuca cu putere de partea din fata a capului. Aceasta merita o asemenea pedeapsa, caci este „partea din fata a unui cap mincinos si pacatos”: mincinos in vorbele sale si pacatos in faptele sale.

„Sa-i cheme”, asadar, acesta, asupra caruia s-a adeverit pedeapsa, „pe cei din adunarea sa”, adica pe cei care stau impreuna cu el, pe insotitorii sai si pe cei din jurul lui, ca sa-l ajute impotriva a ceea ce a cazut asupra lui. „Noi ii vom chema pe pazitorii Iadului”, adica pe pazitorii Gheenei, pentru a-l apuca si a-l pedepsi. Sa vada atunci care dintre cele doua parti este mai puternica si mai capabila! Aceasta este starea celui care opreste si pedeapsa cu care a fost amenintat.

Cat despre cel oprit, Allah i-a poruncit sa nu dea atentie acestui om care il opreste si sa nu se supuna opririi sale. El a spus: „Nicidecum! Nu-i da ascultare”, caci el nu porunceste decat ceea ce aduce pierdere. „Ci prosterneaza-te” inaintea Domnului tau „si apropie-te” de El prin prosternare si prin celelalte feluri de ascultare si fapte de apropiere, fiindca toate acestea te apropie de multumirea Sa si de El. Aceasta este o regula generala pentru oricine opreste de la bine si pentru oricine este oprit de la el, chiar daca versetele au fost pogorate cu privire la Abu Jahl, cand l-a oprit pe Trimisul lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, de la rugaciune, l-a chinuit si i-a pricinuit suferinta.¹⁰³

S-a incheiat. Lauda lui Allah, Domnul lumilor.