Al-A'la

Sura al Ala

Versetele 1 la 19

Numita si Sabbih. Revelata la Mecca

Versetele 1 la 19

Allah Preainaltul porunceste preamarirea Sa, care cuprinde pomenirea Lui, adorarea Lui, supunerea inaintea slavei Sale si smerenia inaintea maretiei Sale. Aceasta preamarire trebuie sa fie potrivita maretiei lui Allah Preainaltul: sa fie pomenite Numele Sale cele frumoase, mai presus de orice alt nume, fiecare cu intelesul sau maret si slavit, si sa fie pomenite faptele Sale. Printre acestea se afla faptul ca El a creat fapturile si le-a dat o infatisare desavarsita, adica le-a intocmit temeinic si le-a creat in cel mai bun chip. „Care a randuit”, printr-o randuiala pe care o urmeaza toate cele randuite, „si a calauzit” toate fapturile spre aceasta. Aceasta este calauzirea generala, al carei inteles este ca El a calauzit fiecare faptura spre ceea ce ii este de folos.

El pomeneste aici si binefacerile Sale din aceasta lume. De aceea a spus: „Care a facut sa rasara pasunea”, adica a coborat apa din cer si, prin ea, a facut sa creasca felurite plante si iarba multa, de care s-au bucurat oamenii, animalele domestice si toate vietuitoarele. Apoi, dupa ce vegetatia si-a incheiat perioada de prospetime care i-a fost randuita, plantele s-au ofilit si iarba s-a uscat. „Apoi a prefacut-o in resturi uscate, intunecate”, adica negre, facand-o maruntita si putrezita.

El pomeneste aici si binefacerile Sale religioase. De aceea a aratat binefacerea temeliei si a izvorului lor, Coranul, spunand: „Noi te vom face sa reciti, iar tu nu vei uita”, adica vom pastra ceea ce ti-am revelat din Carte si il vom aseza in inima ta, astfel incat sa nu uiti nimic din el. Aceasta este o mare veste buna de la Allah pentru robul si Trimisul Sau, Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui: Allah il va invata o stiinta pe care nu o va uita, „decat ceea ce Allah voieste”, dintre lucrurile pe care intelepciunea Sa cere sa le faca uitate, pentru un folos si o intelepciune desavarsita. „El stie ceea ce este vadit si ceea ce este ascuns.” Printre acestea se afla si faptul ca El stie ce le este de folos robilor Sai; de aceea legiuieste ceea ce voieste si hotaraste ceea ce doreste.

„Si Noi te vom indruma spre ceea ce este usor.” Aceasta este o alta veste buna: Allah ii usureaza Trimisului Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, calea spre ceea ce este usor in toate treburile sale si face ca Legea si religia Sa sa fie usoare.

„Asadar, povatuieste” prin Legea lui Allah si prin versetele Sale, „daca povata este de folos”, adica atat timp cat povata este primita si indemnul este ascultat, fie ca prin ea se obtine tot ceea ce se urmareste, fie numai o parte. Sensul implicit al versetului este ca, daca povata nu aduce folos, ci sporeste raul sau micsoreaza binele, ea nu este poruncita, ci interzisa. In privinta povetelor, oamenii se impart in doua categorii: cei care trag folos si cei care nu trag folos. Pe cei care trag folos i-a mentionat prin cuvantul Lui: „Cel care se teme va lua aminte”, adica cel care se teme de Allah. Teama de Allah Preainaltul si cunoasterea faptului ca El rasplateste faptele il fac pe rob sa se opreasca de la ceea ce Allah uraste si sa se straduiasca sa savarseasca binele.

Pe cei care nu trag folos i-a mentionat prin cuvintele Lui: „Iar cel mai nefericit o va ocoli, cel care va arde in Focul cel mare”, adica focul aprins care ajunge pana la inimi. „Apoi nici nu va muri in el, nici nu va trai”, adica va fi chinuit cu o pedeapsa dureroasa, fara odihna si fara ragaz, pana cand isi va dori moartea, dar nu o va dobandi. Allah Preainaltul a spus: „Nu se va hotari asupra lor sa moara si nu li se va usura nimic din pedeapsa lui.”

„A izbandit cel care s-a curatit”, adica a castigat si a avut izbanda cel care si-a curatit sufletul si l-a ferit de asocierea de partasi lui Allah, de nedreptate si de purtarile rele. „A pomenit Numele Domnului sau si a implinit rugaciunea”, adica pomenirea lui Allah i-a devenit o insusire si i-a patruns inima, facandu-l sa lucreze ceea ce Il multumeste pe Allah, mai ales rugaciunea, care este masura credintei. Acesta este intelesul acestui verset nobil. Cat despre cel care a explicat „s-a curatit” prin plata zakat al-fitr, iar „a pomenit Numele Domnului sau si a implinit rugaciunea” prin rugaciunea de Eid, aceasta explicatie intra in sensul cuvintelor si reprezinta unele dintre cazurile lor particulare, insa nu este singurul inteles.

„Insa voi preferati viata aceasta”, adica o puneti inaintea Vietii de Apoi si alegeti placerile ei, imputinate, tulburate si trecatoare, in locul Vietii de Apoi. „Desi Viata de Apoi este mai buna si mai trainica”: este mai buna decat aceasta lume in toate insusirile dorite si „mai trainica”, deoarece este un salas al vesniciei, al dainuirii si al curatiei, pe cand aceasta lume este un salas al pieirii. Dreptcredinciosul intelept nu alege ceea ce este mai josnic in locul a ceea ce este mai bun si nu alege placerea unei clipe cu pretul unei suferinte vesnice. Iubirea acestei lumi si preferarea ei inaintea Vietii de Apoi sunt radacina oricarui pacat.

„Cu adevarat, aceasta”, adica poruncile bune si vestile vrednice de incuviintare care v-au fost mentionate in aceasta sura binecuvantata, „se afla in scripturile de odinioara, in scripturile lui Ibrahim si Musa”, cei mai nobili dintre trimisi dupa Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui si asupra lor toti. Aceste porunci se afla in fiecare Lege revelata, deoarece urmaresc binele in ambele lumi si sunt folositoare in orice timp si in orice loc. S-a incheiat. Lauda lui Allah!