Nuh

Sura Nuh

Versetele 1 la 28

Pacea fie asupra lui Nuh. Revelata la Mecca

Versetele 1 la 28

Comentariul versetelor 1 la 4

Allah nu a amintit in aceasta sura decat istoria lui Nuh, datorita indelungatei sale sederi in mijlocul neamului sau, chemarii sale repetate la Unicitatea lui Allah si opririi lor de la asocierea de parteneri Lui.

El a vestit ca l-a trimis pe Nuh la neamul sau, din mila fata de ei si pentru a-i avertiza asupra unei pedepse dureroase, ca nu cumva, staruind in necredinta, sa fie nimiciti de Allah pentru totdeauna si supusi unei pedepse vesnice.

Nuh, pacea fie asupra lui, s-a supus acestei porunci si s-a grabit sa implineasca porunca lui Allah. El a spus: „O, neam al meu! Eu sunt pentru voi un avertizator limpede”, adica avertizarea mea este clara. Aceasta datorita faptului ca el a lamurit lucrurile asupra carora ii avertiza, cele de la care ii oprea si mijloacele prin care putea fi dobandita mantuirea. El le-a explicat toate acestea pe deplin, apoi le-a aratat temelia chemarii sale si le-a poruncit-o, spunand: „Adorati-L pe Allah si temeti-va de El!” Aceasta inseamna sa-I inchine numai Lui adorarea, sa afirme Unicitatea Sa si sa se indeparteze de asocierea de parteneri Lui, de caile si mijloacele care duc la ea. Daca se tem de Allah, El le iarta pacatele; iar daca le iarta pacatele, ei sunt salvati de pedeapsa si dobandesc rasplata.

„Si va va da ragaz pana la un termen hotarat”, adica va va lasa sa va bucurati de aceasta lume si va indeparta pieirea de voi pana la un termen hotarat. Durata sederii in aceasta lume este stabilita prin hotararea si predestinarea lui Allah, pana la un timp limitat. Bucuria lumeasca nu este vesnica, fiindca moartea este inevitabila. De aceea, El a spus: „Cand vine termenul hotarat de Allah, el nu mai poate fi amanat. Daca ati sti”, nu ati fi refuzat credinta in Allah si nu v-ati fi impotrivit adevarului.⁴⁴

Comentariul versetelor 5 la 9

Ei nu au raspuns chemarii lui si nu s-au supus poruncii sale. Atunci el s-a plans Domnului sau, spunand: „Doamne, mi-am chemat neamul noaptea si ziua, dar chemarea mea nu le-a sporit decat fuga”, adica fuga de adevar si intoarcerea de la el. Asadar, chemarea nu le-a adus niciun folos, fiindca folosul chemarii consta in atingerea scopului urmarit, in intregime sau macar in parte.

„De fiecare data cand i-am chemat, ca Tu sa-i ierti”, adica i-am chemat pentru ca ei sa raspunda. Daca ar fi raspuns, Tu i-ai fi iertat, iar aceasta era numai spre binele lor. Insa ei au refuzat orice in afara staruirii in neadevarul lor si a fugii de adevar. „Si-au pus degetele in urechi”, ca sa nu auda ceea ce le spunea profetul lor, Nuh, pacea fie asupra lui. „S-au acoperit cu vesmintele lor”, adica s-au invaluit intr-un acoperamant care sa-i ascunda, indepartandu-se de adevar si urandu-l. „Au staruit” in necredinta si in raul lor „si s-au aratat foarte trufasi” fata de adevar. Astfel, raul lor a sporit, iar binele lor s-a indepartat.

„Apoi i-am chemat cu glas tare”, astfel incat toti sa auda. „Apoi le-am vorbit in public si le-am vorbit in taina.” Toate acestea arata staruinta si sinceritatea lui, precum si faptul ca a incercat orice cale prin care credea ca poate atinge scopul urmarit.

Comentariul versetelor 10 la 16

„Le-am spus: Cereti iertare Domnului vostru”, adica parasiti pacatele in care va aflati si cereti-I lui Allah sa vi le ierte. „Caci El este Mult-Iertator”, adica il iarta din belsug pe cel care se caieste si cere iertare. Nuh i-a incurajat prin iertarea pacatelor si prin ceea ce decurge din ea: dobandirea rasplatii si indepartarea pedepsei. I-a incurajat si prin binele apropiat al acestei lumi, spunand: „El va va trimite ploaie imbelsugata din cer”, adica ploaie care vine necontenit, uda vaile si trecatorile si da viata tinuturilor si robilor. „Va va darui averi si fii”, adica va va inmulti averile prin care dobanditi ceea ce cautati din aceasta lume, precum si copiii. „Va va da gradini si va va da rauri.” Acestea se numara printre cele mai mari placeri si lucruri dorite ale vietii lumesti.

„Ce este cu voi de nu va temeti de maretia lui Allah”, adica nu va temeti de maretia Lui si nu-I acordati cinstirea cuvenita? „Cand El v-a creat in etape succesive”, adica o creatie dupa alta: in pantecele mamei, apoi in perioada alaptarii, apoi in copilarie, apoi la varsta discernamantului, apoi in tinerete si pana la ultima etapa la care ajunge omul. Cel care singur creeaza si carmuieste in chip minunat trebuie sa fie singurul caruia I se inchina adorarea si caruia I se recunoaste Unicitatea. Amintirea inceputului creatiei lor le atrage atentia asupra intoarcerii la viata: Cel care i-a creat din nimic este in stare sa-i readuca la viata dupa moarte.

El le-a adus drept dovada si crearea cerurilor, care este mai mare decat crearea oamenilor, spunand: „Nu ati vazut cum Allah a creat sapte ceruri, unele deasupra altora”, adica fiecare cer deasupra altuia? „A asezat luna in ele ca lumina” pentru locuitorii pamantului „si a facut soarele o candela”. Aceasta atrage atentia asupra maretiei creatiei acestor lucruri si asupra numeroaselor foloase ale soarelui si lunii, care arata mila lui Allah si nemarginita Sa binefacere. Cel Maret si Indurator merita sa fie marit si iubit, sa ne temem de El si sa nadajduim in El.⁴⁵

Comentariul versetelor 17 la 20

„Allah v-a facut sa rasariti din pamant”, atunci cand l-a creat pe tatal vostru Adam, pe cand voi va aflati inca in coapsele lui. „Apoi va va intoarce in el”, la moarte, „si va va scoate din nou”, pentru inviere si ridicarea din morminte. El este Cel care stapaneste viata, moartea si invierea.⁴⁶

„Allah a facut pentru voi pamantul o intindere”, adica l-a intins si l-a pregatit ca sa va folositi de el. „Ca sa strabateti pe el drumuri largi.” Daca El nu l-ar fi intins, aceasta nu ar fi fost cu putinta. Nici nu ati fi putut sa-l arati, sa saditi, sa-l cultivati, sa construiti si sa locuiti pe suprafata lui.

Comentariul versetelor 21 la 24

„Nuh a spus”, plangandu-se Domnului sau ca aceste cuvinte, indrumari si aduceri-aminte nu le-au folosit si nu au dat niciun rod: „Ei nu mi-au dat ascultare” in ceea ce le-am poruncit „si l-au urmat pe acela caruia averea si copiii nu i-au sporit decat pierderea”. Adica nu l-au ascultat pe trimisul sincer, care ii indruma spre bine, si au urmat capeteniile si oamenii de vaza, ale caror averi si copii nu le-au sporit decat pierderea: pieirea si lipsirea de castiguri. Atunci cum va fi cu cei care li s-au supus si i-au ascultat?

„Ei au urzit un viclesug urias”, adica un viclesug mare si dus la extrem in impotrivirea fata de adevar. „Si au spus”, chemandu-i la asocierea de parteneri lui Allah si infrumusetand-o in ochii lor: „Sa nu-i parasiti pe zeii vostri!” I-au indemnat astfel sa se agate cu incapatanare de asocierea de parteneri lui Allah in care se aflau si sa nu paraseasca ceea ce urmasera stramosii lor. Apoi i-au numit pe zeii lor, spunand: „Sa nu-i parasiti pe Wadd, nici pe Suwa, nici pe Yaghuth, Ya'uq si Nasr!” Acestea erau numele unor oameni drepti. Cand au murit, Satana le-a infrumusetat oamenilor din neamul lor ideea de a le face chipuri, pentru ca, dupa pretentia lor, vederea acestora sa-i indemne la ascultare. Apoi a trecut multa vreme si au venit alti oameni, iar Satana le-a spus: Stramosii vostri ii adorau, cautau apropierea prin ei si cereau ploaia prin mijlocirea lor. Atunci ei au inceput sa-i adore. De aceea, capeteniile le-au cerut celor care ii urmau sa nu paraseasca adorarea acestor idoli.

„Ei i-au ratacit pe multi”, adica oamenii de vaza si capeteniile au ratacit prin chemarea lor multe fapturi. „Si nu le spori celor nedrepti decat ratacirea!” Daca ratacirea lor ar fi ramas la ceea ce era atunci cand ii chemam la adevar, ar fi fost un folos. Insa chemarea capeteniilor nu le sporeste decat ratacirea, astfel incat nu mai ramane loc pentru izbavirea si indreptarea lor.

Comentariul versetelor 25 la 28

De aceea, Allah a amintit pedeapsa lor din aceasta lume si din Lumea de Apoi, spunand: „Din pricina pacatelor lor au fost inecati”, in apele care i-au inconjurat, „si introdusi in Foc”. Trupurile lor au fost date inecului, iar sufletele lor focului si arderii. Toate acestea s-au intamplat din pricina pacatelor lor, asupra carora profetul lor Nuh venise sa-i avertizeze si sa le arate urmarea rea si consecintele. Ei au respins ceea ce le-a spus, pana cand pedeapsa s-a abatut asupra lor. „Iar ei nu si-au gasit ajutoare impotriva lui Allah”, care sa-i sprijine cand s-a abatut asupra lor aceasta nenorocire. Nimeni nu se poate impotrivi hotararii si predestinarii.

„Nuh a spus: Doamne, nu lasa pe pamant niciun necredincios”, care sa umble pe fata pamantului. El a aratat motivul acestei cereri, spunand: „Daca ii lasi, ei ii vor rataci pe robii Tai si nu vor naste decat nelegiuiti, mari necredinciosi.” Ramanerea lor nu este decat rau pentru ei si pentru ceilalti. Nuh a spus aceasta fiindca, dupa ce traise mult in mijlocul lor si le cunoscuse felul de a fi, intelesese din faptele lor care avea sa fie urmarea. De aceea, Allah i-a raspuns rugii: i-a inecat pe toti si i-a salvat pe Nuh si pe credinciosii care erau impreuna cu el.

„Doamne, iarta-ma pe mine, pe parintii mei si pe cel care intra in casa mea credincios!” I-a mentionat in mod special pe acestia datorita drepturilor lor deosebite si prioritatii de a le arata bunatate. Apoi si-a largit ruga, spunand: „Precum si pe credinciosi si pe credincioase! Si nu le spori celor nedrepti decat pieirea”, adica pierderea, nimicirea si distrugerea.

S-a incheiat explicatia surei Nuh. Lauda Ii apartine lui Allah.