Acest articol este o traducere în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Dhul Qarnayn ≠ Alexander The Great.
Acest articol se bazează pe lucrarea și videoclipul fratelui Farid Responds.
Rezumat
Portretul coranic și problema lui Alexandru
Dhū al-Qarnayn apare în Sura al-Kahf ca un rob drept căruia i s-au dat autoritate și mijloace, care judecă drept și acționează sub îndrumare. Alexandru, în schimb, apare în tratările biografice obișnuite ca politeist.
Coranul păstrează titlul „Dhū al-Qarnayn” fără să ofere un nume personal. Dacă ar fi fost intenționat Alexandru, numirea lui directă ar fi fost cea mai clară identificare.
Identificarea islamică timpurie în afara lui Alexandru
Materialul islamic timpuriu păstrează o identificare diferită, legându-l pe Dhū al-Qarnayn de regele himyarit al-Ṣaʿb ibn Dhī Marāthid și separându-l de Alexandru. Kaʿb al-Aḥbār leagă aceasta de opinia rabinilor și a predecesorilor săi, iar poezia preislamică este adusă ca sprijin. Ibn Ḥajar a înclinat spre această direcție, în timp ce a enumerat poeți care l-au numit pe al-Ṣaʿb „Dhū al-Qarnayn”.
Numele Dhū al-Qarnayn și afirmația despre coarne
Citirea „cel cu două coarne” este tratată ca o presupunere, nu ca o atestare timpurie decisivă. O a doua interpretare timpurie leagă numele de „două codițe”, cu exemple ale epitetului folosit pentru cei care purtau părul în două codițe. Iconografia lui Alexandru nu îl arată pe Alexandru cu două codițe.
Cea mai timpurie explicație relatată intră, de asemenea, în conflict cu ideea unor coarne literale: ʿAlī ibn Abī Ṭālib a negat că ar fi avut coarne „ca ale unui taur” și a legat numele de faptul că a fost lovit pe cele două părți ale capului.
Relatări timpurii care contrazic identificarea cu Alexandru
Unii musulmani timpurii l-au identificat pe Dhū al-Qarnayn cu Alexandru. Totuși, relatările timpurii îl atribuie uneori pe Dhū al-Qarnayn unui înger, în timp ce de la ʿAlī se relatează că a negat că el ar fi fost înger. Aceasta creează o tensiune clară în materialul timpuriu.
Alte relatări timpurii îl plasează pe Dhū al-Qarnayn în timpul lui Ibrāhīm عليه السلام și îl leagă de pelerinaj. Ibn Ḥajar leagă plasarea găsită în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī de o perioadă de dinaintea profeților Banū Isrāʾīl, ceea ce nu se potrivește cu datarea istorică stabilită a lui Alexandru.
Singura relatare profetică autentică menționată aici spune: „Nu știu dacă Dhū al-Qarnayn a fost profet sau nu.”
Aceasta contrastează cu Legenda siriacă a lui Alexandru, unde Alexandru este prezentat cu un rol profetic, însoțit de profeții și sprijin divin.
Sursele preislamice despre poartă și zid
Sursele preislamice invocate des în discuție vorbesc despre o poartă atribuită lui Alexandru împotriva barbarilor. Însă aceasta nu este comparabilă cu zidul construit de Dhū al-Qarnayn, care este descris ca blocându-i pe Yaʾjūj și Maʾjūj.
Iosephus, în Wars of the Jews, menționează că, la secole după Alexandru, un grup numit alanii a cerut permisiunea să treacă prin poartă. Regele le-a permis, iar ei au intrat, au ucis civili, au prădat și s-au întors prin aceeași poartă.
Aceasta este fundamental diferit. Iosephus nu spune că Alexandru a construit o poartă împotriva lui Gog și Magog. El nici măcar nu spune că poarta a fost pentru alani. El relatează doar că Alexandru a construit o poartă, iar mai târziu un grup a trecut prin ea cu permisiune.
În contrast, Coranul descrie o barieră pe care Yaʾjūj și Maʾjūj nu o pot trece și prin care nu pot negocia acces.
Allah spune, în sensul aproximativ: „Aduceți-mi bucăți de fier.” Apoi: „Când l-a făcut foc, a zis: Aduceți-mi aramă topită ca să o torn peste el.” Iar apoi: „Astfel, ei nu au putut să se cațere peste el și nu au putut să-l străpungă.” (al-Kahf 18:96-97)
Legenda siriacă a lui Alexandru și prima legătură cu Gog și Magog
Van Donzel și Schmidt identifică cea mai timpurie legătură dintre Alexandru și Gog și Magog în Legenda siriacă a lui Alexandru, indicând că tradițiile anterioare despre porți nu conțin această asociere esențială.
Diferențe de conținut semnificative sunt evidente. Gog și Magog sunt descriși ca doi regi dintre mulți, nu ca un neam distinct, iar narațiunea include elemente absente din transmiterea islamică, precum femei războinice cu un singur sân.
Soomro demontează paralelele afirmate frecvent și indică contradicții clare. Legenda descrie locuitori ai peșterilor care scapă de soare, pe când Coranul descrie un popor fără adăpost față de el. Este avansat și un argument lingvistic: cognatele siriace la care ne-am aștepta în cazul unei preluări lipsesc.
Probleme de datare și transmitere
Legenda siriacă a lui Alexandru este datată pe baza profețiilor de tip vaticinium ex eventu în perioada lui Heraclius, iar consensul academic îi plasează compunerea în începutul secolului al șaptelea. Aceasta o așază după perioada mekkană a Surei al-Kahf.
Încercările de a-i atribui o dată mai timpurie prin tratarea anumitor secțiuni drept interpolări ulterioare rămân speculative, mai ales în absența dovezilor manuscrise care exclud acele secțiuni.
Materialul din Romanul grec al lui Alexandru care descrie închiderea unor neamuri în spatele porților este urmărit până la recensiunea gamma, nu la forma cea mai timpurie. Episodul porții lipsește din Recensio Vetusta și din transmiterea latină timpurie. Aceasta plasează forma relevantă mai târziu decât Coranul și slăbește afirmația dependenței directe.
Concluzia argumentului
Argumentul că ar fi împrumutat Coranul din Legenda siriacă a lui Alexandru depinde de respingerea relatărilor istorice islamice, de reinterpretarea datării textului siriac și de presupunerea interpolărilor fără aplicare consecventă.
Dacă dovezile disponibile sunt luate așa cum sunt, Coranul precedă legenda siriacă. Asemănările afirmate sunt slabe, iar diferențele sunt substanțiale. Teoria nu rezistă când este examinată cu o metodologie consecventă.
Analiza videoclipului său
Profesorul Tommaso Tesei spune că a studiat Legenda siriacă a lui Alexandru mai bine de 15 ani.
Prima chestiune care trebuie abordată este afirmația că Coranul ar fi plagiat Legenda siriacă a lui Alexandru. Această afirmație are două părți: una privește textul propriu-zis, iar cealaltă privește sursele preislamice aduse des în discuție.
Sursele menționate în mod obișnuit includ Iosephus, Ieronim și Procopius. Aceste surse vorbesc despre Alexandru construind o poartă împotriva barbarilor. Totuși, aceasta nu este comparabil cu zidul construit de Dhū al-Qarnayn, descris ca blocându-i pe Gog și Magog.
Iosephus, în Wars of the Jews, menționează că, la secole după Alexandru, un grup numit alanii a cerut permisiunea să treacă prin poartă. Regele le-a permis, iar ei au intrat, au ucis civili, au prădat și s-au întors prin aceeași poartă.
Acest lucru este fundamental diferit. Iosephus nu spune că Alexandru a construit o poartă împotriva lui Gog și Magog. Nu spune nici că poarta era pentru alani. El relatează doar că Alexandru a construit o poartă, iar mai târziu un grup a trecut prin ea cu permisiune. În contrast, Coranul descrie o barieră pe care Gog și Magog nu o pot trece și la care nu pot obține acces.
Legenda siriacă a lui Alexandru
Argumentul real folosit de academicienii occidentali se concentrează pe Legenda siriacă a lui Alexandru, cunoscută și drept Nissana.
Amery Van Donzel și Andreas Schmidt, în lucrarea lor despre Gog și Magog, notează că prima dată când Alexandru este legat de Gog și Magog este în această legendă siriacă. Aceasta este cea mai timpurie sursă care combină temele unui Alexandru cu coarne și ale unui zid împotriva lui Gog și Magog.
Nu există academicieni occidentali care să afirme că Profetul ﷺ ar fi luat povestea de la Iosephus sau din surse similare și ar fi înlocuit pur și simplu nume precum alanii cu Gog și Magog. Argumentul este în mod specific despre legenda siriacă.
Însă textul siriac însuși este foarte neobișnuit. Îl prezintă pe Alexandru ca profet creștin de dinainte de ʿĪsā. Include elemente stranii, precum femei războinice cu un singur sân, și chiar Îl descrie pe Dumnezeu alăturându-Se armatei lui Alexandru în luptă. Oricine citește acest text vede că nu seamănă cu relatarea coranică într-un mod care să sugereze împrumut.
Relatări timpurii care intră în conflict cu Alexandru
Unii dintre Salaf și imamii timpurii l-au identificat pe Dhū al-Qarnayn cu Alexandru. Totuși, aceleași relatări timpurii conțin contradicții clare. Printre ele sunt relatări care îl descriu pe Dhū al-Qarnayn ca înger, în timp ce ʿAlī a respins explicit că ar fi fost înger.
Alte relatări îl plasează pe Dhū al-Qarnayn în timpul lui Ibrāhīm عليه السلام și îl leagă de pelerinaj. Plasarea găsită în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī este înțeleasă ca indicând o perioadă de dinaintea profeților Banū Isrāʾīl, ceea ce nu se aliniază cu datarea istorică cunoscută a lui Alexandru.
Singura relatare profetică autentică menționată aici spune: „Nu știu dacă Dhū al-Qarnayn a fost profet sau nu.”
Relatarea completă menționată în sursă spune: „Nu știu dacă Tubbaʿ a fost profet sau nu. Și nu știu dacă Dhū al-Qarnayn a fost profet sau nu. Și nu știu dacă pedepsele prescrise sunt ispășiri pentru cei care le primesc sau nu.” Sursa Athari Archive menționează că a fost gradată autentică de al-Albānī, relatată de Abū Dāwūd 4674 în formă mai scurtă, al-Bazzār 8541 și al-Ḥākim 2174 cu mici diferențe, iar sursa este Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ 5524.
În contrast, Legenda siriacă a lui Alexandru îl prezintă pe Alexandru într-un cadru profetic și include profeții detaliate. Aceasta nu se potrivește cu reținerea raportată în relatarea profetică autentică.
Supremația datării istorice timpurii
Sura al-Kahf este mekkană. Aceasta o plasează înainte de Hijrah, adică înainte de anul 622. Legenda siriacă este legată de perioada lui Heraclius, în anii 630 și 640.
Imamul și memoratorul precis Abū ʿAbd Allah Muḥammad ibn Ismāʿīl al-Bukhārī a relatat de la Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, că el a spus despre Banī Isrāʾīl, al-Kahf și Maryam: „Ele sunt dintre capitolele revelate cele mai timpurii și sunt dintre cele pe care le-am învățat demult.” (Ṣaḥīḥ al-Bukhārī 4708)
De asemenea, Sura al-Kahf este mekkană prin consens, stabilit ferm. Kitāb al-Nāsikh wa al-Mansūkh de Abū Bakr Ibn al-ʿArabī (2/287).
Timp de decenii, discuțiile occidentale au tratat materialele siriace drept fundalul relevant. Însă analiza textului siriac arată referiri geopolitice la arabii victorioși și la perioada de după începutul expansiunilor musulmane asupra frontierelor bizantine, indicând cel mai devreme anul 634.
Afirmațiile de interpolare
Pentru a evita dificultatea cronologică, unii cercetători, precum Tesei, tratează detaliile temporale exacte din textul siriac drept interpolări ulterioare. Însă această ipoteză se bazează pe analiză literară și pe deducție, nu pe un manuscris fizic care să păstreze o variantă fără acele cifre sau pasaje.
Problema manuscriselor este mare: manuscrisele rămase sunt foarte târzii, iar cel mai vechi dintre ele este datat în secolul al XVIII-lea. Prin urmare, afirmația că relatarea coranică a copiat un text ale cărui urme manuscrise certe sunt mult mai târzii este dificil de susținut ca dovadă directă.
Romanul grec al lui Alexandru și materialul târziu despre porți
Materialul despre porți din Romanul grec al lui Alexandru este legat de recensiunea gamma, nu de forma cea mai timpurie. Recensiunea gamma depinde de recensiuni mai târzii, iar recensiunea epsilon este legată de surse datate în jurul anului 640. Aceasta plasează narațiunea dezvoltată despre poartă într-o perioadă mai târzie, posibil chiar dincolo de secolul al optulea.
Anderson notează că episodul porții lipsește din Recensio Vetusta și din traducerile timpurii, inclusiv din versiunea lui Julius Valerius. Această absență slăbește afirmația că o tradiție timpurie despre poarta lui Alexandru a fost sursa narațiunii coranice.
Analiza lucrării publicate de Farid Responds
Cea mai timpurie identificare islamică a lui Dhū al-Qarnayn
Sura al-Kahf îl prezintă pe Dhū al-Qarnayn ca rob al lui Allah care judecă drept și Îl adoră doar pe Allah, în timp ce Alexandru cel Mare este prezentat în biografiile clasice ca politeist.
Sura al-Kahf păstrează, de asemenea, titlul „Dhū al-Qarnayn” și nu oferă un nume personal. Dacă Alexandru ar fi fost intenționat, menționarea lui directă ar fi fost cea mai clară metodă de identificare.
Materialul islamic timpuriu păstrează și o altă identificare: Dhū al-Qarnayn este legat de regele himyarit al-Ṣaʿb ibn Dhī Marāthid. Se relatează că Ibn ʿAbbās a afirmat această identificare, iar Kaʿb al-Aḥbār o prezintă ca opinia rabinilor săi și a celor de dinaintea lor, tratându-l clar pe Alexandru ca pe altcineva.
Poezia preislamică este, de asemenea, adusă ca dovadă de sprijin, pentru că mai mult de un poet se referă la al-Ṣaʿb ca Dhū al-Qarnayn. Ibn Ḥajar a înclinat și el spre această direcție.
Semnificația titlului Dhū al-Qarnayn
ʿAbd al-Razzāq a relatat de la Maʿmar, de la Wahb ibn ʿAbd Allah, de la Abū al-Ṭufayl, că el l-a văzut pe ʿAlī ținând o predică și spunând: „Întrebați-mă. Pe Allah, nu mă veți întreba despre ceva ce se va întâmpla până în Ziua Învierii fără să vă informez despre el. Și întrebați-mă despre Cartea lui Allah, căci, pe Allah, nu există verset fără să știu dacă a fost revelat noaptea sau ziua, într-o câmpie sau pe un munte.”
Ibn al-Kawwāʾ s-a ridicat și a întrebat despre Dhū al-Qarnayn: „A fost el înger sau profet?” ʿAlī a spus: „Nu a fost nici una, nici alta. El a fost un rob drept. L-a iubit pe Allah, iar Allah l-a iubit pe el. El i-a chemat pe oamenii săi la Allah, iar ei l-au lovit pe o parte a capului, apoi el a murit atât cât a voit Allah. Apoi a fost trimis înapoi la ei și i-a chemat la Allah, iar ei l-au lovit pe cealaltă parte a capului. Nu avea coarne precum coarnele unui taur.” (Tafsīr ʿAbd al-Razzāq 3/234-235)
Cea mai timpurie explicație a titlului nu se sprijină pe coarne literale. ʿAlī ibn Abī Ṭālib a spus că Dhū al-Qarnayn nu avea coarne asemenea coarnelor unui taur. El a explicat titlul spunând că a fost lovit pe o parte a capului, apoi readus, apoi lovit pe cealaltă parte. Această explicație nu se potrivește cu narațiunile despre Alexandru.
O altă explicație timpurie înțelege „Dhū al-Qarnayn” ca expresie legată de două codițe. Există relatări că acest epitet a fost folosit pentru oameni care își purtau părul în două codițe. Nici acest sens nu se potrivește cu iconografia lui Alexandru.
Există diferență de opinie cu privire la motivul pentru care i s-a dat numele „Dhū al-Qarnayn”, iar sursa menționează patru opinii.
Prima opinie este că avea două coarne pe cele două părți ale capului, așa cum s-a relatat de la ʿAlī ibn Abī Ṭālib عليه السلام.
A doua opinie este că avea două codițe, așa că a fost numit „Dhū al-Qarnayn” din cauza lor. Aceasta a fost spusă de al-Ḥasan.
A treia opinie este că a ajuns la cele două capete ale pământului, răsăritul și apusul, astfel că a fost numit „Dhū al-Qarnayn” din cauza stăpânirii lui asupra celor două extremități ale pământului. Aceasta a fost spusă de al-Zuhrī.
A patra opinie este că a văzut în vis că s-a apropiat de soare până când a prins cele două părți ale lui, la locul răsăritului și la locul apusului. Apoi le-a povestit oamenilor săi visul și a fost numit „Dhū al-Qarnayn” din cauza acestui lucru. Aceasta a fost spusă de Wahb ibn Munabbih.
Notă: în privința a ceea ce s-a relatat despre motivul acestei numiri, al-Ālūsī a spus: „Cât despre opiniile menționate cu privire la motivul numirii, printre ele sunt lucruri care cu greu pot fi considerate solide, iar aceasta este probabil clar.” (Rūḥ al-Maʿānī 24/16; Tafsīr al-Māwardī 3/337)
Relatări timpurii care se ciocnesc de identificarea cu Alexandru
Unii dintre Salaf și dintre imamii timpurii l-au identificat pe Dhū al-Qarnayn cu Alexandru. Totuși, aceleași relatări timpurii conțin contradicții clare. Printre ele sunt relatări care îl descriu pe Dhū al-Qarnayn ca fiind înger, în timp ce ʿAlī a respins explicit faptul că el ar fi fost înger.
Alte relatări îl plasează pe Dhū al-Qarnayn în vremea lui Ibrāhīm عليه السلام și îl leagă de pelerinaj. Plasarea găsită în Sahih al-Bukhari este înțeleasă ca indicând o perioadă anterioară profeților Banū Isrāʾīl, ceea ce nu se potrivește cu datarea istorică cunoscută a lui Alexandru.
Singura relatare profetică autentică menționată aici spune: „Nu știu dacă Dhū al-Qarnayn a fost profet sau nu.”
„Nu știu dacă Tubbaʿ a fost profet sau nu. Și nu știu dacă Dhū al-Qarnayn a fost profet sau nu. Și nu știu dacă pedepsele prescrise sunt ispășiri pentru cei cărora li se aplică sau nu.” Relatarea a fost declarată autentică de al-Albānī. A fost relatată de Abū Dāwūd 4674 într-o formă mai scurtă, de al-Bazzār 8541 și de al-Ḥākim 2174 cu mici diferențe. Sursa: Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, 5524.
În contrast, Legenda siriacă a lui Alexandru îl prezintă pe Alexandru într-un cadru profetic și include profeții detaliate. Acest lucru se opune relatării autentice profetice în care Profetul ﷺ nu afirmă că Dhū al-Qarnayn ar fi fost profet.
Cele trei paralele pretinse
Profesorul Tommaso prezintă trei paralele principale pentru a argumenta că Qur’anul ar fi împrumutat din legenda siriacă.
Prima afirmație este că Dhū al-Qarnayn a construit o poartă asemenea lui Alexandru. Aceasta este incorect. Dhū al-Qarnayn a construit un zid care nu poate fi trecut, spre deosebire de o poartă care poate fi deschisă.
A doua afirmație este că Dhū al-Qarnayn avea coarne. Și aceasta este incorect. Relatările de la ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, neagă faptul că Dhū al-Qarnayn avea coarne, iar aceste relatări sunt autentice.
A treia afirmație este că Dhū al-Qarnayn era profet. Și aceasta este incorect. Profetul ﷺ a spus că nu știe dacă Dhū al-Qarnayn a fost profet sau nu. Acest lucru contrastează cu legenda siriacă, unde Alexandru este prezentat clar ca profet.