Toate Surele

يوسف

12

Yusuf

Iosif (Joseph)

Pagina 4 din 5

Mecca111 verseteOrdinea revelației: 53
76

Fabadaa bi-awAAiyatihim qabla wiAAa-iakheehi thumma istakhrajaha min wiAAa-i akheehi kathalikakidna liyoosufa ma kana liya/khuthaakhahu fee deeni almaliki illa an yashaa AllahunarfaAAu darajatin man nashao wafawqa kulli theeAAilmin AAaleem

Și a început [căutarea] cu sacii lor înainte de sacul fratelui său. Apoi a scos-o din sacul fratelui său. Astfel am plănuit Noi Hotărârea pentru Iosif. El nu ar fi putut să-l ia pe fratele său, după religia regelui, decât cu voia lui Allah. Noi îi ridicăm câteva trepte pe cei pe care Voim și peste oricine are știință, este cineva mai știutor.

12:76
77

Qaloo in yasriq faqad saraqa akhunlahu min qablu faasarraha yoosufu fee nafsihi walam yubdihalahum qala antum sharrun makanan wallahuaAAlamu bima tasifoon

Ei au spus: „Dacă el a furat, a mai furat și un frate al lui mai înainte”. Însă Iosif a ținut aceasta ascunsă în sufletul său și nu le-a dezvăluit-o, ci el a spus [în sinea lui]: „Voi sunteți într-o poziție și mai rea, dar Allah Știe mai bine despre ceea ce spuneți.”

12:77
78

Qaloo ya ayyuhaalAAazeezu inna lahu aban shaykhan kabeeran fakhuth ahadanamakanahu inna naraka mina almuhsineen

Ei au răspuns: „O, Al-Aziz[15]! El are un tată tare bătrân. Ia-l pe unul dintre noi în locul lui. Noi vedem că tu ești cu adevărat dintre oamenii binefăcători.”

[15] Adresându-i-se lui Iosif, care avea titlul de „Al-Aziz”

12:78
79

Qala maAAatha Allahi anna/khutha illa man wajadna mataAAanaAAindahu inna ithan lathalimoon

El a spus: „Ferească Allah să luăm pe altcineva decât pe cel la care am găsit lucrul nostru, căci atunci noi am fi nedrepți.”

12:79
80

Falamma istay-asoo minhu khalasoonajiyyan qala kabeeruhum alam taAAlamoo anna abakumqad akhatha AAalaykum mawthiqan mina Allahi waminqablu ma farrattum fee yoosufa falan abrahaal-arda hatta ya/thana lee abee aw yahkumaAllahu lee wahuwa khayru alhakimeen

Când n-au mai avut nicio nădejde în privința lui, s-au tras deoparte ca să se sfătuiască. A spus cel mai mare dintre ei: „Oare nu știți că tatăl vostru a făcut legământ cu voi înaintea lui Allah? Și [nu vă amintiți] cum l-ați pierdut voi pe Iosif mai înainte? Eu nu voi pleca din [acest] pământ până ce nu-mi va îngădui tatăl meu sau până ce Allah nu va Judeca în favoarea mea, căci El este Cel mai Bun dintre judecători.

12:80
81

IrjiAAoo ila abeekum faqooloo yaabana inna ibnaka saraqa wama shahidnailla bima AAalimna wama kunnalilghaybi hafitheen

Întoarceți-vă la tatăl vostru și spuneți-i: „O, tată al nostru! Fiul tău a furat. Noi nu facem mărturie decât pentru ceea ce știm și noi nu am avut cunoștință despre cele nevăzute.

12:81
82

Was-ali alqaryata allatee kunnafeeha walAAeera allatee aqbalna feehawa-inna lasadiqoon

Întreabă cetatea în care am fost și caravana cu care am venit. Cu adevărat, noi nu spunem decât adevărul.”

12:82
83

Qala bal sawwalat lakum anfusukumamran fasabrun jameelun AAasa Allahu anya/tiyanee bihim jameeAAan innahu huwa alAAaleemu alhakeem

[Iacob] a spus: „Ba mai degrabă sufletele voastre au născocit ceva rău pentru voi. Dar răbdare cuviincioasă! Poate că Allah mi-i va aduce pe toți. Căci El este Cel Al-'Alim [Atoateștiutor] [și] Al-Hakim [Înțelept].”

12:83
84

Watawalla AAanhum waqala yaasafa AAala yoosufa wabyaddat AAaynahumina alhuzni fahuwa katheem

Și s-a întors de la ei și a spus: „Cât de rău îmi pare pentru Iosif.” Și ochii lui s-au albit[16] de tristețe și el era mâhnit.

[16] Și-a pierdut vederea

12:84
85

Qaloo tallahi taftaotathkuru yoosufa hatta takoona haradanaw takoona mina alhalikeen

Ei au spus: „Pe Allah! Tu nu vei conteni să-l pomenești pe Iosif, până ce nu te vei îmbolnăvi de moarte sau vei fi pierit.”

12:85
86

Qala innama ashkoo baththee wahuzneeila Allahi waaAAlamu mina Allahi ma lataAAlamoon

El a răspuns: „Însă eu nu mă plâng decât numai față de Allah pentru supărarea și mâhnirea mea, căci eu știu de la Allah ceea ce voi nu știți.

12:86
87

Ya baniyya ithhaboo fatahassasoomin yoosufa waakheehi wala tay-asoo min rawhi Allahiinnahu la yay-asu min rawhi Allahi illaalqawmu alkafiroon

O, fiii mei, plecați și căutați-i pe Iosif și pe fratele său și nu vă pierdeți nădejdea în Îndurarea lui Allah! Nu-și pierde nădejdea în Îndurarea lui Allah decât neamul de necredincioși.”

12:87
88

Falamma dakhaloo AAalayhi qalooya ayyuha alAAazeezu massana waahlanaaddurru waji/na bibidaAAatin muzjatinfaawfi lana alkayla watasaddaq AAalayna innaAllaha yajzee almutasaddiqeen

Și când au intrat la el [la Iosif], ei au spus: „O, Al-Aziz! S-a abătut nenorocirea asupra noastră și asupra familiei noastre și nu venim decât cu o marfă lipsită de mare valoare. Deci dă-ne nouă o măsură plină și fi milostiv cu noi. Cu adevărat, Allah îi răsplătește pe cei milostivi.”

12:88
89

Qala hal AAalimtum mafaAAaltum biyoosufa waakheehi ith antum jahiloon

El a spus: „Oare știți ce ați făcut cu Iosif și cu fratele său, când ați fost neștiutori?”

12:89
90

Qaloo a-innaka laanta yoosufa qalaana yoosufu wahatha akhee qad manna AllahuAAalayna innahu man yattaqi wayasbir fa-inna Allahala yudeeAAu ajra almuhsineen

Ei au răspuns: „Oare tu ești cu adevărat Iosif!?” El a spus: „Eu sunt Iosif, iar acesta este fratele meu! Allah Și-a revărsat Harul asupra noastră. Cu adevărat, pentru cei care au frică și au răbdare - Allah nu pierde răsplata celor binefăcători.”

12:90
91

Qaloo tallahi laqad atharakaAllahu AAalayna wa-in kunna lakhati-een

Ei au spus: „Pe Allah! Cu adevărat, Allah te-a preferat pe tine nouă, iar noi am fost supuși greșelii.”

12:91
92

Qala la tathreeba AAalaykumualyawma yaghfiru Allahu lakum wahuwa arhamu arrahimeen

El a spus: „Astăzi nu mai este nicio vină împotriva voastră. Allah să vă ierte, căci El este Cel mai Milostiv dintre cei milostivi.

12:92
93

Ithhaboo biqameesee hathafaalqoohu AAala wajhi abee ya/ti baseeran wa/tooneebi-ahlikum ajmaAAeen

Duceți-vă cu această cămașă a mea și puneți-o pe fața tatălui meu, și el va deveni din nou văzător. Și veniți la mine cu tot neamul vostru.”

12:93
94

Walamma fasalati alAAeeru qalaaboohum innee laajidu reeha yoosufa lawla antufannidoon

Când caravana a părăsit [Egiptul], tatăl lor a spus: „Eu simt mirosul lui Iosif, chiar dacă-mi spuneți că aiurez!”.

12:94
95

Qaloo tallahi innakalafee dalalika alqadeem

Iar ei au răspuns: „Pe Allah, tu ești încă în vechea ta rătăcire!”

12:95
96

Falamma an jaa albasheeru alqahuAAala wajhihi fartadda baseeran qalaalam aqul lakum innee aAAlamu mina Allahi ma lataAAlamoon

Și când a sosit binevestitorul[17], a pus-o peste fața lui și el a devenit din nou văzător. Și a spus [Iacob]: „Nu v-am spus că eu știu de la Allah ceea ce voi nu știți?”

[17] Cel dintre frați care ducea cămașa lui Iosif

12:96
97

Qaloo ya abanaistaghfir lana thunoobana inna kunnakhati-een

Iar ei au spus: „O, tată al nostru! Roagă-te pentru iertarea greșelilor noastre, căci noi am fost păcătoși.”

12:97
98

Qala sawfa astaghfiru lakum rabbeeinnahu huwa alghafooru arraheem

El le-a răspuns: „Voi cere de la Domnul meu iertare pentru voi, căci El este Al-Ghafur [Iertător], Ar-Rahim [Îndurător]!”.

12:98
99

Falamma dakhaloo AAala yoosufaawa ilayhi abawayhi waqala odkhuloo misrain shaa Allahu amineen

Și când au intrat la Iosif, el i-a primit pe părinții săi și a spus: „Intrați în Egipt - cu Voia lui Allah - în siguranță!”

12:99
100

WarafaAAa abawayhi AAala alAAarshiwakharroo lahu sujjadan waqala ya abati hathata/weelu ru/yaya min qablu qad jaAAalaha rabbee haqqanwaqad ahsana bee ith akhrajanee mina assijniwajaa bikum mina albadwi min baAAdi an nazagha ashshaytanubaynee wabayna ikhwatee inna rabbee lateefun limayashao innahu huwa alAAaleemu alhakeem

Și el i-a ridicat pe părinții săi pe tron și au căzut [cu toții] dinaintea lui, prosternându-se[18], iar el a spus: „O, tată, acesta este tâlcul vedeniei mele de odinioară. Domnul meu a făcut-o să fie adevăr și a fost Bun cu mine, căci m-a scos din temniță, iar pe voi v-a adus din ținutul beduinilor, după ce Șeitan a iscat pizmă între mine și frații mei. Domnul meu este Binevoitor cu ceea ce Voiește. El este Al-'Alim [Cel Atoateștiutor] [și] Al-Hakim [Înțelept].

[18] Drept salutare și respect, aceasta fiind permisă până în timpul profetului Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Prosternarea în fața unei persoane sau obiect a fost după aceea interzisă.

12:100

Pagina 4 din 5 • Versete 76-100 din 111