وعن أبي هريرة رضي الله عنه ، عن رسول الله صلى الله عليه وسلم أنه قال: “ قال الله، عز وجل: أنا عند ظن عبدي بي وأنا معه حيث يذكرني، والله لله أفرح بتوبة عبده من أحدكم يجد ضالته بالفلاة، ومن تقرب إلي شبراً، تقربت إليه ذراعاً، ومن تقرب إلي ذراعاً، تقربت إليه باعاً، وإذا أقبل إلي يمشي، أقبلت إليه أهرول" ((متفق عليه)) . وهذا لفظ إحدى روايات مسلم. وتقدم شرحه في الباب قبله. وروي في الصحيحين : "وأنا معه حين يذكرني" بالنون، وفي هذه الرواية "حيث” بالثاء وكلاهما صحيح.
Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Allah spune: «Eu sunt așa cum crede robul Meu despre Mine atunci când Mă pomenește.» Pe Allah, Allah este mai bucuros de căința robului Său decât unul dintre voi care își găsește pe neașteptate cămila pierdută în deșert. «Cel care se apropie de Mine cu o palmă, Eu Mă apropii de el cu un cot; cel care se apropie de Mine cu un cot, Eu Mă apropii de el cu o întindere de brațe; iar dacă vine la Mine mergând, Eu vin la el alergând.»”