وعن أبي عبد الرحمن عبد الله بن عمر بن الخطاب، رضي الله عنهما قال: سمعت رسول الله صلى الله عليه وسلم يقول: " انطلق ثلاثة نفر ممن كان قبلكم حتى آواهم المبيت إلى غار فدخلوه، فانحدرت صخرة من الجبل فسدت عليهم الغار، فقالوا: إنه لا ينجيكم من هذه الصخرة إلا أن تدعوا الله بصالح أعمالكم. قال رجل منهم: اللهم كان لي أبوان شيخان كبيران، وكنت لا أغبق قبلهما أهلاً ولا مالاً. فنأى بى طلب الشجر يوماً فلم أرح عليهما حتى ناما فحلبت لهما غبوقهما فوجدتهما نائمين فكرهت أن أوقظهما وأن أغبق قبلهما أهلاً أو مالاً، فلبثت- والقدح على يدى- أنتظر استيقاظهما حتى برق الفجر والصبية يتضاغون عند قدمى- فاستيقظا فشربا غبوقهما. اللهم إن كنت فعلت ذلك ابتغاء وجهك ففرج عنا ما نحن فيه من هذه الصخرة، فانفرجت شيئاً لا يستطيعون الخروج منه. قال الآخر: اللهم إنه كانت لي ابنة عم كانت أحب الناس إلىّ " وفى رواية: "كنت أحبها كأشد ما يحب الرجال النساء، فأردتها على نفسها فامتنعت منى حتى ألمّت بها سنة من السنين فجاءتنى فأعطيتها عشرين ومائة دينار على أن تخلى بينى وبين نفسها ففعلت، حتى إذا قدرت عليها" وفى رواية: "فلما قعدت بين رجليها، قالت: اتق الله ولا تفض الخاتم إلا بحقه، فانصرفت عنها وهى أحب الناس إلى وتركت الذهب الذى أعطيتها، اللهم إن كنت فعلت ذلك ابتغاء وجهك فافرج عنا ما نحن فيه، فانفرجت الصخرة غير أنهم لا يستطيعون الخروج منها. وقال الثالث: اللهم استأجرت أجراء وأعطيتهم أجرهم غير رجل واحد ترك الذى له وذهب، فثمرت أجره حتى كثرت منه الأموال، فجاءنى بعد حين فقال: يا عبد الله أدّ إلى أجرى، فقلت: كل ما ترى من أجرك: من الإبل والبقر والغنم والرقيق. فقال: يا عبد الله لا تستهزئ بى! فقلت: لا أستهزئ بك، فأخذه كله فاستاقه فلم يترك منه شيئاً، اللهم إن كنتُ فعلت ذلك ابتغاء وجهك فافرج عنا ما نحن فيه، فانفرجت الصخرة فخرجوا يمشون" ((متفق عليه)).
'Abdullah bin 'Umar bin Al-Khattab (RadhiAllahu 'anhuma) a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (ﷺ) spunând: "Trei oameni dintre cei de dinaintea voastră au pornit la drum, până când noaptea i-a adăpostit într-o peșteră, în care au intrat. O stâncă a căzut de pe munte și le-a blocat intrarea peșterii. Ei au spus: «Nimic nu vă va salva de această stâncă decât să-L chemați pe Allah prin faptele voastre bune.» Unul dintre ei a spus: «O, Allah, aveam doi părinți foarte bătrâni și nu obișnuiam să dau laptele de seară înaintea lor nici familiei mele, nici slujitorilor mei. Într-o zi, căutarea pășunii m-a dus departe și nu m-am întors la ei până ce adormiseră. Am muls laptele lor de seară și i-am găsit dormind. Nu am vrut să-i trezesc și nici să dau înaintea lor lapte familiei sau slujitorilor mei. Am rămas cu vasul în mână, așteptând să se trezească, până când s-a ivit zorii, iar copiii plângeau de foame la picioarele mele. Apoi s-au trezit și și-au băut laptele. O, Allah, dacă am făcut aceasta căutând Fața Ta, îndepărtează de la noi ceea ce ne apasă din această stâncă.» Atunci stânca s-a mișcat puțin, dar nu puteau ieși. Al doilea a spus: «O, Allah, aveam o verișoară pe care o iubeam mai mult decât pe oricine. Am dorit-o, dar ea m-a refuzat. Apoi, într-un an de foamete, a venit la mine, iar eu i-am dat o sută douăzeci de dinari cu condiția să-mi îngăduie ceea ce doream. Ea a acceptat, însă când am ajuns să am putere asupra ei, mi-a spus: Teme-te de Allah și nu rupe pecetea decât cu dreptul ei. Atunci m-am îndepărtat de ea, deși era cea mai iubită dintre oameni pentru mine, și i-am lăsat aurul pe care i-l dădusem. O, Allah, dacă am făcut aceasta căutând Fața Ta, îndepărtează de la noi ceea ce ne apasă.» Stânca s-a mișcat mai mult, dar tot nu puteau ieși. Al treilea a spus: «O, Allah, am angajat lucrători și le-am plătit plata, în afară de un om care a plecat lăsând ceea ce i se cuvenea. I-am înmulțit plata până când din ea s-au adunat multe averi. După un timp, a venit la mine și a spus: O, rob al lui Allah, dă-mi plata mea. I-am spus: Tot ceea ce vezi este din plata ta: cămilele, vitele, oile și sclavii. El a spus: O, rob al lui Allah, nu-ți bate joc de mine! I-am spus: Nu-mi bat joc de tine. Atunci le-a luat pe toate și le-a mânat, nelăsând nimic. O, Allah, dacă am făcut aceasta căutând Fața Ta, îndepărtează de la noi ceea ce ne apasă.» Atunci stânca s-a dat la o parte și au ieșit mergând."