Acest articol este o traducere în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Is It Haram To Curse Animals?.
Este cel mai bine pentru un musulman să stea departe de blestemare, insultare și de alte trăsături care contrazic bunele maniere și calitățile nobile prin care un musulman ar trebui să fie cunoscut.
Imām al-Bukhārī a relatat de la Anas că a spus: Mesagerul lui Allah ﷺ nu era unul care folosea vorbe urâte, nici unul care blestema, nici unul care insulta. Ṣaḥīḥ al-Bukhārī 6031.
Și în at-Tirmidhī, de la Sālim ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, se relatează că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: „Credinciosul nu este unul care blestemă.” Riyāḍ aṣ-Ṣāliḥīn 1555.
Shaykh Ibn Bāz a spus: Dovezile bazate pe Sharia arată că nu îi este permis unui musulman să blesteme animalele, fie că sunt cămile, vaci sau orice alt tip. Unui musulman nu îi este permis să blesteme niciun animal, fie că este dintre cele care pot fi mâncate, fie că este dintre cele care nu pot fi mâncate. Femeia care și-a blestemat cămila, iar Profetul ﷺ a poruncit ca aceasta să fie lăsată liberă, savanții au menționat că aceasta a fost o formă de disciplinare, pentru ca ea să nu se mai întoarcă la un asemenea lucru.
Deși cămila a rămas în proprietatea stăpânei ei și nu a ieșit din posesia ei conform savanților, aceasta s-a făcut ca mijloc de disciplinare. Cât despre blestemarea care a venit de la mama ta, dacă starea ei de conștiență se schimbase și mintea ei nu mai era sănătoasă, atunci nu este nimic asupra ei, deoarece ea nu ar mai fi fost trasă la răspundere din cauza absenței conștienței depline, care s-a întâmplat din cauza vârstei înaintate, și ea ar fi considerată dintre cei care nu au rațiune.
Profetul ﷺ a spus: „Condeiul a fost ridicat de la trei: de la cel care doarme până se trezește, de la cel nebun până își recapătă mintea” și într-o altă formulare: „de la cel incapabil mintal până își recapătă conștiența”, și de la copil până ajunge la pubertate.
Așadar, dacă mintea ei se schimbase într-adevăr, atunci nu este păcat asupra ei. Dar dacă avea mintea cu ea în momentul în care a rostit blestemul, era conștientă și înțelegea că aceasta nu este permisă și avea rațiune, atunci ea trebuie sfătuită și trebuie să i se spună că această faptă nu este permisă și că trebuie să se căiască de la ea.
Cât despre tine, tu nu ești vătămat de aceasta. Oile tale și averea ta nu sunt vătămate de blestemarea ei, și nu este nicio vină asupra ta să le folosești, să mănânci din ele sau să bei din laptele lor. Nu este niciun rău asupra ta, deoarece tu ești cel nedreptățit, iar păcatul este asupra celui care a blestemat.
Păcatul este asupra ei, dacă era conștientă mintal. Dar dacă mintea ei plecase din cauza bătrâneții, atunci nu este nimic asupra ei. Nu este păcat asupra ei, iar cuvintele ei nu au nicio valoare și sunt considerate nule. Fatwa Shaykh Ibn Bāz.
ʿImrān ibn Ḥuṣayn a relatat: Eram cu Mesagerul lui Allah ﷺ în unele dintre călătoriile sale, iar o femeie dintre Anṣār călărea o cămilă. Ea s-a iritat, așa că a blestemat cămila. Mesagerul lui Allah ﷺ a auzit aceasta și a spus: „Luați ce este pe ea și lăsați-o, căci este blestemată.” ʿImrān a spus: Parcă o văd acum, mergând printre oameni și nimeni nu se atingea de ea.
Referință: Ṣaḥīḥ Muslim 2595a
Traducere: An-Nawawī a spus: Afirmația lui ﷺ despre cămila pe care femeia o blestemase: „Luați ce este pe ea și lăsați-o, căci este blestemată”, iar într-o altă relatare: „O cămilă care poartă un blestem nu ne va însoți”, a fost spusă ca mijloc de mustrare a ei și de avertizare a altora.
Femeii îi fusese interzis anterior, la fel cum li se interzisese și altora, să blesteme, așa că a fost pedepsită prin faptul că a fost lipsită de cămilă. Ceea ce se urmărește este interzicerea însoțirii acelei cămile blestemate pe drum.
Sharḥ Ṣaḥīḥ Muslim de an-Nawawī 16/147.
Traducere: 9522 - Yaḥyā ne-a relatat, de la Ibn ʿAjnān, care a spus: L-am auzit pe tatăl meu relatând de la Abū Hurayrah, care a spus: Profetul ﷺ era într-o călătorie și mergea, iar un bărbat a blestemat o cămilă. Profetul a spus: „Unde este stăpânul cămilei?” Bărbatul a spus: „Eu sunt.” El a spus: „Ia-o deoparte, căci s-a răspuns în privința ei.”
Notă de subsol de la Shuʿayb al-Arnāʾūṭ: Acest hadith este autentic datorită dovezilor sprijinitoare, iar acest lanț este bun. Ibn ʿAjnān, care este Muḥammad, și tatăl lui sunt amândoi sinceri. A fost relatat și de an-Nasāʾī în al-Kubrā 8815, iar de la el de aṭ-Ṭaḥāwī în Sharḥ Mushkil al-Āthār 3540 prin calea lui al-Layth ibn Saʿd, și de al-Kharāʾiṭī în Makārim al-Akhlāq 73 prin calea lui Ḥumayd ibn al-Aswad, amândoi de la Ibn ʿAjnān cu același lanț.
Și există alte relatări în acest capitol de la Abū Barzah al-Aslamī, care vor veni în 4/420, și de la ʿImrān ibn Ḥuṣayn, care vor veni în 4/429 și 4/431, și de la ʿĀʾishah, Mama Credincioșilor, care va veni în 6/138, și de la Jābir ibn ʿAbdillāh, așa cum a consemnat Muslim 3009, Abū Dāwūd 1532, aṭ-Ṭaḥāwī în Sharḥ Mushkil al-Āthār 3539 și Ibn Ḥibbān 5742. Acesta este un hadith autentic, iar acest lanț este bun.
Musnad Aḥmad 15/320.
Shaykh al-Fawzān spune: Nu este permis să blestemi animalele deloc, fie că sunt animale de călărie, vite sau orice alt tip de făptură. Aceasta pentru că blestemarea este un cuvânt vătămător și grav, iar credinciosul nu trebuie să fie unul care blestemă. Mai degrabă, trebuie să folosească vorbire bună și blândă.
