Traducere în limba română publicată cu permisiune după Athari Archive. Sursa originală: Is It Haram To Curse Animals?.
Este cel mai bine pentru un musulman să stea departe de blestemare, insultare și alte trăsături care se opun bunelor maniere și calităților nobile prin care un musulman ar trebui să fie cunoscut.
Imām al-Bukhārī a relatat de la Anas, care a spus: Mesagerul lui Allah ﷺ nu era cineva care folosea cuvinte urâte, nici cineva care blestema, nici cineva care insulta.
Iar în at-Tirmidhī, de la Sālim ibn ʿUmar, fie ca Allah să fie mulțumit de amândoi, el a spus: Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: „Credinciosul nu este cineva care blestemă.”
Shaykh Ibn Bāz a spus: Dovezile bazate pe Sharia arată că nu este permis pentru un musulman să blesteme animalele, fie că sunt cămile, vaci sau orice alt tip. Nu este permis pentru un musulman să blesteme niciun animal, fie că este dintre cele care pot fi mâncate, fie că este dintre cele care nu pot fi mâncate. Femeia care și-a blestemat cămila, iar Profetul, pacea și binecuvântările fie asupra lui, a poruncit ca ea să fie lăsată liberă, savanții au menționat că aceasta a fost o formă de disciplinare, ca ea să nu se mai întoarcă la o asemenea faptă.
Deși cămila a rămas în proprietatea stăpânei ei și nu a ieșit din posesia ei potrivit savanților, aceasta s-a făcut ca mijloc de disciplinare. În ceea ce privește blestemarea care a avut loc din partea mamei tale, dacă conștiența ei se schimbase și mintea ei nu mai era sănătoasă, atunci nu este nimic asupra ei, deoarece nu ar mai fi trasă la răspundere din cauza absenței conștienței depline, care s-a întâmplat din cauza vârstei ei înaintate, și ar fi considerată dintre cei care nu au rațiune.
Profetul ﷺ a spus: „Condeiul a fost ridicat de la trei: de la cel care doarme până se trezește, de la cel nebun până își recapătă mintea” și într-o altă formulare: „de la cel incapabil mintal până își recapătă conștiența” și de la copil până ajunge la pubertate.
Așadar, dacă mintea ei într-adevăr se schimbase, atunci nu este păcat asupra ei. Dar dacă avea mintea cu ea în momentul în care a rostit blestemul, era conștientă și înțelegea că aceasta nu este permis, și avea rațiune, atunci trebuie sfătuită și trebuie să i se spună că acest lucru nu este permis și că trebuie să se pocăiască de el.
În ceea ce te privește pe tine, nu ești vătămat prin aceasta. Oile tale și averea ta nu sunt vătămate de blestemarea ei asupra lor, și nu este nicio vină asupra ta pentru că le folosești, mănânci din ele sau bei din laptele lor. Nu este niciun rău asupra ta, deoarece tu ești cel nedreptățit, iar păcatul este asupra celui care a blestemat.
Păcatul este asupra ei, dacă era conștientă mintal. Dar dacă mintea ei plecase din cauza vârstei înaintate, atunci nu este nimic asupra ei. Nu este păcat asupra ei, iar cuvintele ei nu au nicio valoare și sunt considerate nule. Apasă aici pentru a vedea fatwa de pe site-ul lui.
ʿImrān ibn Ḥuṣayn a relatat: Eram cu Mesagerul lui Allah ﷺ în unele dintre călătoriile sale, iar o femeie dintre Anṣār călărea o cămilă. Ea s-a iritat, așa că a blestemat cămila. Mesagerul lui Allah ﷺ a auzit aceasta și a spus: „Luați ceea ce este pe ea și lăsați-o, căci ea este blestemată.” ʿImrān a spus: Parcă o văd și acum, mergând printre oameni și nimeni nu intervenea asupra ei.
Referință: Ṣaḥīḥ Muslim 2595a
Traducere: an-Nawawī a spus: Afirmația lui ﷺ despre cămila pe care femeia o blestemase: „Luați ceea ce este pe ea și lăsați-o, căci ea este blestemată”, iar într-o altă relatare: „O cămilă care poartă un blestem nu ne va însoți”, a fost spusă ca mijloc de mustrare a ei și de avertizare a altora de asemenea.
Femeii i se interzisese deja mai înainte, asemenea altora, să blesteme, așa că a fost pedepsită prin faptul că a fost lipsită de cămilă. Ceea ce se urmărește este interdicția de a însoți acea cămilă blestemată pe drum.
Sharḥ Ṣaḥīḥ Muslim de an-Nawawī 16/147
Traducere: 9522 - Yaḥyā ne-a relatat, de la Ibn ʿAjnān, care a spus: L-am auzit pe tatăl meu relatând de la Abū Hurayrah, care a spus: Profetul ﷺ era într-o călătorie și mergea înainte, iar un bărbat a blestemat o cămilă. Așa că Profetul a spus: „Unde este stăpânul cămilei?” Bărbatul a spus: „Eu sunt.” El a spus: „Dă-o la o parte, căci s-a răspuns în privința ei.”
Notă de subsol de la Shuʿayb al-Arnāʾūṭ: Acest hadith este autentic datorită dovezilor de sprijin, iar acest lanț este bun. Ibn ʿAjnān, adică Muḥammad, și tatăl lui sunt amândoi ṣadūq. A fost relatat și de an-Nasāʾī în al-Kubrā 8815, iar de la el de aṭ-Ṭaḥāwī în Sharḥ Mushkil al-Āthār 3540 prin calea lui al-Layth ibn Saʿd, și de al-Kharāʾiṭī în Makārim al-Akhlāq 73 prin calea lui Ḥumayd ibn al-Aswad, amândoi de la Ibn ʿAjnān cu același lanț.
Și există alte relatări în acest capitol de la Abū Barzah al-Aslamī, care vor veni la 4/420, și de la ʿImrān ibn Ḥuṣayn, care vor veni la 4/429 și 4/431, și de la ʿĀʾishah, Mama Credincioșilor, care vor veni la 6/138, și de la Jābir ibn ʿAbdillāh, așa cum este înregistrat de Muslim 3009, Abū Dāwūd 1532, aṭ-Ṭaḥāwī în Sharḥ Mushkil al-Āthār 3539 și Ibn Ḥibbān 5742. Acesta este un hadith autentic, iar acest lanț este bun.
Musnad Aḥmad 15/320
Shaykh al-Fawzān spune: Nu este permis să blestemi animalele deloc, fie că sunt animale de călărie, vite sau orice alt tip de creatură. Aceasta deoarece blestemarea este un cuvânt vătămător și sever, iar credinciosul nu trebuie să fie cineva care blestemă. Mai degrabă, el trebuie să folosească vorbe bune și blânde.
