Traducere în limba română publicată cu permisiune după Athari Archive. Sursa originală: Why Does Allah Say “You Alone We Worship”.
Sensul lui „Numai pe Tine Te adorăm”
„Numai pe Tine Te adorăm” înseamnă că fiecare act de adorare este îndreptat doar către Allah și către nimeni altcineva. Adorarea aici include rugăciunea, frica, speranța, încrederea, iubirea și ascultarea. Robul spune că niciuna dintre acestea nu este oferită creației în niciun fel.
De asemenea, înseamnă eliberarea de shirk, astfel încât nimic să nu fie împărțit cu Allah, fie pe față, fie în inimă.
De ce spune Allah „Numai pe Tine”
Formularea aduce „Numai pe Tine” înainte pentru a da un accent puternic și restricție. Înseamnă: adorarea este limitată doar la Allah și complet ruptă de oricine altcineva în afară de El.
Dacă ar fi spus simplu „Te adorăm”, ar fi putut încă să lase loc gândului de a-i adora pe alții împreună cu El. Dar a spune „Numai pe Tine” înlătură aceasta complet și face sensul ferm și clar.
Așadar, această formulare arată Tawhid-ul pur și închide fiecare ușă către asocierea de parteneri.
Persoana folosită în verset
Versetul este la persoana a doua, deoarece I se adresează direct lui Allah: „Numai pe Tine Te adorăm”.
Înainte de aceasta, începutul surei vorbește la persoana a treia, vorbind despre Allah:
Sens aproximativ: „Toată lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul întregii creații.”
Sens aproximativ: „Cel Milostiv, Cel Îndurător.”
Apoi vorbirea se schimbă la persoana a doua:
Sens aproximativ: „Numai pe Tine Te adorăm.”
Semnificația acestei schimbări
Această schimbare este foarte semnificativă. La început, robul Îl laudă pe Allah și vorbește despre El. Apoi, după menționarea măreției și atributelor Sale, este ca și cum robul se apropie și stă înaintea Lui.
Astfel, vorbirea se schimbă de la a vorbi despre El la a vorbi direct către El. Aceasta arată apropiere, smerenie și prezență în adorare.
Alte exemple de schimbări ale persoanei în Qur’an
Acest tip de schimbare apare în alte locuri din Qur’an. De exemplu:
حَتَّىٰ إِذَا كُنتُمْ فِي الْفُلْكِ وَجَرَيْنَ بِهِم
Sens aproximativ: „Până când sunteți în corăbii și ele plutesc cu ei.” (Yūnus 10:22)
Aici vorbirea începe cu „voi” și apoi trece la „ei”.
Alt exemplu:
إِنَّا أَعْطَيْنَاكَ الْكَوْثَرَ
Sens aproximativ: „Cu adevărat, Noi ți-am dat abundența.” (al-Kawthar 108:1)
Aici Allah vorbește la persoana întâi: „Noi”.
Aceste schimbări de persoană sunt folosite pentru sens, nu la întâmplare. Ele pot arăta apropiere, onoare, avertizare sau pot atrage atenția asupra a ceea ce se spune.
Tafsīr complet
Sensul lui „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor”
Ibn Kathīr spune: El a adus obiectul înainte, spunând: „Numai pe Tine”, și l-a repetat pentru accent și restricție. Sensul este: „Nu adorăm decât pe Tine și nu ne bazăm decât pe Tine.” Aceasta este perfecțiunea ascultării, iar întreaga religie se întoarce la aceste două sensuri.
Aceasta este așa cum au spus unii dintre Salaf: „al-Fātiḥah este taina Qur’anului, iar taina ei este această afirmație:”
إِيَّاكَ نَعْبُدُ وَإِيَّاكَ نَسْتَعِين
Sens aproximativ: „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.” (al-Fātiḥah 1:5)
Prima este eliberarea de shirk, iar a doua este eliberarea de bizuirea pe propria putere și tărie și punerea întregii încrederi și bizuiri asupra lui Allah.
Acest sens apare în mai mult de un loc în Qur’an, așa cum El a spus:
فَاعْبُدْهُ وَتَوَكَّلْ عَلَيْهِ وَمَا رَبُّكَ بِغَافِلٍ عَمَّا تَعْمَلُونَ
Sens aproximativ: „Așadar, adoră-L și bazează-te pe El, iar Domnul tău nu este neștiutor de ceea ce faceți.” (Hūd 11:123)
قُلْ هُوَ الرَّحْمَٰنُ آمَنَّا بِهِ وَعَلَيْهِ تَوَكَّلْنَا
Sens aproximativ: „Spune: El este Cel Milostiv; credem în El și pe El ne bazăm.” (al-Mulk 67:29)
رَبُّ الْمَشْرِقِ وَالْمَغْرِبِ لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ فَاتَّخِذْهُ وَكِيلًا
Sens aproximativ: „Domnul răsăritului și apusului; nu există dumnezeu în afară de El, așadar ia-L drept Ocrotitor.” (al-Muzzammil 73:9)
Și la fel acest verset nobil:
„Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.”
Trecerea de la persoana a treia la adresarea directă
Vorbirea s-a mutat de la a vorbi despre El la a-I vorbi direct folosind adresarea „Tu”, iar aceasta este potrivită. Pentru că, atunci când lauda lui Allah a fost menționată, este ca și cum robul s-a apropiat și acum stă înaintea lui Allah. Din acest motiv el spune: „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.”
În aceasta este dovadă că începutul surei este o informare de la Allah despre lăudarea de Sine cu numele și atributele Sale frumoase și perfecte și o îndrumare pentru robii Săi să Îl laude cu aceasta. Din acest motiv, rugăciunea celui care nu o recită nu este validă dacă este capabil să facă aceasta.
Așa cum este relatat în cele două colecții autentice de la ʿUbādah ibn aṣ-Ṣāmit că Mesagerul lui Allah ﷺ a spus:
„Nu există rugăciune pentru cel care nu recită Deschiderea Cărții.”
Iar în Ṣaḥīḥ Muslim, din relatarea lui al-ʿAlāʾ ibn ʿAbd ar-Raḥmān, de la tatăl său, de la Abū Hurayrah, de la Mesagerul lui Allah ﷺ, că Allah a spus:
„Am împărțit rugăciunea între Mine și robul Meu în două jumătăți, iar robul Meu va avea ceea ce cere. Când robul spune:
الْحَمْدُ لِلَّهِ رَبِّ الْعَالَمِينَ
Sens aproximativ: «Toată lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor» (al-Fātiḥah 1:2)
Allah spune: «Robul Meu M-a lăudat.»
Iar când spune:
الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ
Sens aproximativ: «Cel Milostiv, Cel Îndurător» (al-Fātiḥah 1:3)
Allah spune: «Robul Meu a vorbit bine despre Mine.»
Iar când spune:
مَالِكِ يَوْمِ الدِّينِ
Sens aproximativ: «Stăpânul Zilei Judecății» (al-Fātiḥah 1:4)
Allah spune: «Robul Meu M-a onorat.»
Iar când spune:
إِيَّاكَ نَعْبُدُ وَإِيَّاكَ نَسْتَعِين
Sens aproximativ: «Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor» (al-Fātiḥah 1:5)
Allah spune: «Aceasta este între Mine și robul Meu, iar robul Meu va avea ceea ce cere.»
Iar când spune:
اهْدِنَا الصِّرَاطَ الْمُسْتَقِيمَ صِرَاطَ الَّذِينَ أَنْعَمْتَ عَلَيْهِمْ غَيْرِ الْمَغْضُوبِ عَلَيْهِمْ وَلَا الضَّالِّين
Sens aproximativ: «Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă, calea celor asupra cărora ai revărsat binefacere, nu a celor care au atras mânia și nici a celor rătăciți» (al-Fātiḥah 1:6-7)
Allah spune: «Aceasta este pentru robul Meu, iar robul Meu va avea ceea ce a cerut.»”
Afirmații ale Salafilor
Aḍ-Ḍaḥḥāk ibn Muzāḥim (d. 105 AH), de la Ibn ʿAbbās رضي الله عنهما, a spus: „Numai pe Tine Te adorăm” înseamnă: „Doar pe Tine Te singularizăm, de Tine ne temem și în Tine sperăm, Domnul nostru, nu în oricine altcineva în afară de Tine.”
„Și numai de la Tine cerem ajutor” înseamnă: pentru ascultarea Ta și pentru toate treburile noastre.
Iar Qatādah ibn Diʿāmah (d. 117 AH) رحمه الله a spus: „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor” înseamnă: El poruncește ca adorarea să fie făcută sincer pentru El și ca ajutorul să fie cerut de la El în toate treburile.
De ce adorarea este menționată înaintea cererii de ajutor
Adorarea a fost menționată înaintea cererii de ajutor deoarece adorarea este scopul, în timp ce cererea de ajutor este un mijloc către ea. Ordinea corectă și înțelegerea fermă cer ca ceea ce este mai important să fie menționat primul. Și Allah știe cel mai bine.
Sensul formei de plural „adorăm”
Dacă se întreabă: care este sensul pluralului în „adorăm” și „cerem ajutor”? Dacă este pentru un grup, atunci cel care face suplicația este doar unul. Iar dacă este pentru măreție, poate să nu se potrivească acestui loc.
Se răspunde: intenția este de a vorbi în numele tuturor robilor, iar cel care se roagă este unul dintre ei, mai ales dacă se află într-un grup sau îi conduce. Așadar, el vorbește despre sine și despre frații săi credincioși în adorarea pentru care au fost creați și îi include în bine.
Alții au spus: poate fi pentru onoare, în sensul că robului i se spune că atunci când este în adorare se află într-o stare nobilă, așa că spune: „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.” Dar în afara adorării nu ar trebui să spună „noi” sau „noi am făcut”, chiar dacă ar fi între multe mii, deoarece toți sunt în nevoie de Allah.
Iar alții au spus: este mai blând și mai smerit decât a spune „Pe Tine Te ador eu”, deoarece în acea formulare există o impresie de înălțare a propriei persoane.
Tafsīr Ibn Kathīr 1/134-135