Cât despre zicerea lui Allah: „Numele lui este al-Masīḥ, ʿĪsā, fiul Mariei”, El – preaînalt fie El – i-a înștiințat pe robii Săi cu privire la neamul lui ʿĪsā și că el este fiul mamei sale, Maryam. Prin aceasta l-a dezlegat (de acuzații) de ceea ce i-au atribuit lui, cu privire la Allah – preaînalt fie El – cei care se abat (mulḥidūn) dintre Naṣārā (creștini), și anume atribuirea pentru el a unei „ființări ca fiu” (bunuwwah) a lui Allah, Puternicul și Mărețul, și a dezlegat-o pe mama lui de ceea ce au acuzat-o mincinos despre ea cei dintre Yahūd (evrei).

Așa cum mi-a relatat Ibn Ḥumayd (d. 248 H); el a spus: „Salamah (d. 191 H) ne-a relatat, de la Ibn Isḥāq (d. 151 H), de la Muḥammad ibn Jaʿfar ibn al-Zubayr (d. 113 H) cu privire la zicerea Lui: «Când au zis îngerii: O, Maryam, Allah îți dă vestea bună a unui Cuvânt de la El, al cărui nume este al-Masīḥ, ʿĪsā, fiul Mariei, de seamă în această lume și în Lumea de Apoi și dintre cei apropiați (de Allah).» Adică aceasta este realitatea stării lui, nu ceea ce spun ei despre el.”

Semnificația titlului „al-Masīḥ”

Cât despre „al-Masīḥ”, el este pe tiparul faʿīl, transferat de pe (forma) mafʿūl la faʿīl. În realitate, el este mamṣūḥ (cel „șters” / „uns”), adică Allah l-a „șters” și astfel l-a curățat de păcate.

Din acest motiv Ibrāhīm al-Naḫaʿī (d. 96 H) a spus: „al-Masīḥ al-Ṣiddīq” (cel foarte veridic / foarte adevărat).

Alții au spus: a fost „șters” (uns) cu barakah (binecuvântare).

Ibn Wakīʿ (d. 247 H) ne-a relatat; el a spus: „Tatăl meu ne-a relatat, de la Sufyān al-Ṯawrī (d. 161 H), de la Manṣūr ibn al-Muʿtamir (d. 132 H), de la Ibrāhīm al-Naḫaʿī (d. 96 H), cu același înțeles.”

Ibn Ḥumayd (d. 248 H) ne-a relatat; el a spus: „Ibn al-Mubārak (ʿAbd Allāh ibn al-Mubārak, d. 181 H) ne-a relatat, de la Sufyān al-Ṯawrī (d. 161 H), de la Manṣūr ibn al-Muʿtamir (d. 132 H), de la Ibrāhīm al-Naḫaʿī (d. 96 H), cu același înțeles.”

Ibn al-Barqī (Aḥmad ibn ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al-Raḥīm al-Barqī, d. 270 H) ne-a relatat; el a spus: „ʿAmr ibn Abī Salamah al-Tinnīsī (d. 214 H) ne-a relatat; el a spus: Saʿīd ibn Jubayr (d. 95 H) a zis: «Nu a fost numit „al-Masīḥ” decât pentru că a fost șters (uns) cu barakah (binecuvântare).»”

 

 

Tafsīr al-Ṭabarī (5/409–410)