Fișa participantului · Sesiunea 4

Două lucruri mărețe, două realități însemnate, ajută la bunătatea față de părinți. Dacă omul le păstrează în minte, ele vor fi cel mai mare ajutor pentru el în această privință.

Primul este să-și amintească binele de odinioară și binefacerea neîntreruptă a părinților, mai ales a mamei: să-și amintească sarcina și suferințele ei, nașterea și greutatea ei, alăptarea și ostenelile ei și toate stările prin care mama lui a trecut alături de el. Să-și amintească toate acestea, căci Allah Preaînaltul a spus:

حَمَلَتْهُ أُمُّهُۥ وَهْنًا عَلَىٰ وَهْنٍ

„Mama lui l-a purtat, slăbiciune peste slăbiciune.”

Coran, Luqmān 31:14 — fragment

Al doilea lucru este să-și amintească faptul că va sta înaintea lui Allah și că Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, îl va întreba despre acest drept măreț și despre această îndatorire însemnată.

Aceste două lucruri, care constituie cel mai mare ajutor pentru om în a se purta bine cu părinții săi, au fost reunite în cuvintele Preaînaltului:

وَوَصَّيْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ بِوَٰلِدَيْهِ حَمَلَتْهُ أُمُّهُۥ وَهْنًا عَلَىٰ وَهْنٍ وَفِصَـٰلُهُۥ فِى عَامَيْنِ أَنِ ٱشْكُرْ لِى وَلِوَٰلِدَيْكَ إِلَىَّ ٱلْمَصِيرُ

„I-am poruncit omului să se poarte bine cu părinții săi. Mama lui l-a purtat, slăbiciune peste slăbiciune, iar înțărcarea lui este în doi ani. «Fii recunoscător față de Mine și față de părinții tăi! La Mine este întoarcerea.»”

Coran, Luqmān 31:14

Bunătatea față de părinți este una dintre cele mai mari fapte de apropiere de Allah și unul dintre cele mai însemnate acte de ascultare. Ea ține de desăvârșirea credinței și de buna trăire a islamului și este una dintre cele mai mari căi de apropiere de Împăratul Atoateștiutor, Preaslăvitul. În această privință, ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — a spus chiar:

لا أعلم عملاً أقربُ إلى الله تبارك وتعالى من بر الوالدة.

„Nu cunosc o faptă care să apropie mai mult de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, decât bunătatea față de mamă.”^bw-n08

ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās; al-Adab al-mufrad

Hadithurile și relatările în această privință sunt foarte numeroase.

Bunătatea față de părinți nu se încheie odată cu moartea lor sau a unuia dintre ei. Moartea tatălui ori a mamei nu înseamnă sfârșitul sau întreruperea acestei bunătăți. Ușa rămâne deschisă, iar posibilitățile de a le face bine după moarte rămân numeroase: mai ales prin multe rugi pentru ei, prin cererea iertării lor, prin milostenia oferită în numele lor, prin ḥajj și ʿumrah, prin păstrarea legăturilor cu prietenii lor, cu rudele și cu cei pe care îi iubeau, prin împlinirea dispozițiilor lor testamentare, achitarea datoriilor și respectarea drepturilor lor rămase. Toate acestea sunt căi deschise și accesibile de a le face bine părinților după moarte. În hadith, el, pacea și binecuvântările fie asupra sa, spune:

إِذَا مَاتَ الْإِنْسَانُ انْقَطَعَ عَنْهُ عَمَلُهُ إِلَّا مِنْ ثَلَاثَةٍ: إِلَّا مِنْ صَدَقَةٍ جَارِيَةٍ، أَوْ عِلْمٍ يُنْتَفَعُ بِهِ، أَوْ وَلَدٍ صَالِحٍ يَدْعُو لَهُ.

„Când omul moare, faptele sale se întrerup, în afară de trei: o milostenie cu folos continuu, o știință de care oamenii se folosesc sau un copil drept care se roagă pentru el.”^bw-n09

Muslim

Îl rog pe Allah Preaînaltul, prin Numele Sale cele mai frumoase, prin însușirile Sale cele mai înalte și pentru că El este Allah, în afară de Care nu există nicio divinitate demnă de adorare, să ne deschidă tuturor inimile către bunătatea față de părinți. O, Allah, fă-ne buni cu părinții noștri! O, Allah, ajută-ne să ne purtăm bine cu ei! O, Allah, ferește-ne de nerecunoștință și de ruperea legăturilor, o, Stăpân al Măreției și al Cinstirii! Îndreaptă-ne toate treburile și nu ne lăsa în seama noastră nici cât o clipire.