Bunătatea față de părinți · Fișe de lectură

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Este un drept măreț și o îndatorire însemnată, căruia Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, i-a înălțat rangul și importanța în Coran și pe care l-a alăturat dreptului Său: dreptul părinților. Ca dovadă a măreției acestui drept și a însemnătății acestei îndatoriri este de ajuns faptul că Allah l-a alăturat dreptului Său în cinci versete din Nobilul Coran.

Allah Preaînaltul spune:

وَإِذْ أَخَذْنَا مِيثَـٰقَ بَنِىٓ إِسْرَٰٓءِيلَ لَا تَعْبُدُونَ إِلَّا ٱللَّهَ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَانًا

„Și când am luat legământul de la fiii lui Israel: «Să nu adorați decât pe Allah și să vă purtați cu bunătate față de părinți.»”

Coran, al-Baqarah 2:83 — fragment

Preaînaltul mai spune:

قُلْ تَعَالَوْا۟ أَتْلُ مَا حَرَّمَ رَبُّكُمْ عَلَيْكُمْ ۖ أَلَّا تُشْرِكُوا۟ بِهِۦ شَيْـًٔا ۖ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا

„Spune: «Veniți să vă recit ceea ce Domnul vostru v-a oprit: să nu-I asociați nimic și să vă purtați cu bunătate față de părinți.»”

Coran, al-Anʿām 6:151 — fragment

Preaînaltul mai spune:

وَٱعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ وَلَا تُشْرِكُوا۟ بِهِۦ شَيْـًٔا ۖ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا

„Adorați-L pe Allah, nu-I asociați nimic și purtați-vă cu bunătate față de părinți.”

Coran, an-Nisāʾ 4:36 — fragment

Preaînaltul mai spune:

وَقَضَىٰ رَبُّكَ أَلَّا تَعْبُدُوٓا۟ إِلَّآ إِيَّاهُ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا

„Domnul tău a hotărât să nu adorați decât pe El și să vă purtați cu bunătate față de părinți.”

Coran, al-Isrāʾ 17:23 — fragment

Preaînaltul mai spune:

وَوَصَّيْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ بِوَٰلِدَيْهِ حَمَلَتْهُ أُمُّهُۥ وَهْنًا عَلَىٰ وَهْنٍ وَفِصَـٰلُهُۥ فِى عَامَيْنِ أَنِ ٱشْكُرْ لِى وَلِوَٰلِدَيْكَ إِلَىَّ ٱلْمَصِيرُ

„I-am poruncit omului să se poarte bine cu părinții săi. Mama lui l-a purtat, slăbiciune peste slăbiciune, iar înțărcarea lui este în doi ani. «Fii recunoscător față de Mine și față de părinții tăi! La Mine este întoarcerea.»”

Coran, Luqmān 31:14

Sunna Profetului, pacea și binecuvântările fie asupra sa, aduce același îndemn ca și Coranul. At-Tirmidhī relatează de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ — Allah să fie mulțumit de amândoi — că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:

رِضَى الرَّبِّ فِي رِضَى الوَالِدِ، وَسَخَطُ الرَّبِّ فِي سَخَطِ الْوَالِدِ.

„Mulțumirea Domnului stă în mulțumirea părintelui, iar mânia Domnului stă în mânia părintelui.”^bw-n01

ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ; at-Tirmidhī

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, bunătatea față de părinți este socotită printre cele mai mari fapte de apropiere de Allah și printre cele mai însemnate acte de ascultare. ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — a relatat:

سَأَلْتُ النَّبِيَّ ﷺ أَيُّ العَمَلِ أَحَبُّ إِلَى اللهِ؟ قَالَ: الصَّلَاةُ عَلَى وَقْتِهَا. قَالَ: ثُمَّ أَيٌّ؟ قَالَ: بِرُّ الوَالِدَيْنِ. قَالَ: ثُمَّ أَيٌّ؟ قَالَ: الجِهَادُ فِي سَبِيلِ اللهِ.

„L-am întrebat pe Profet, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa: «Care faptă Îi este cea mai iubită lui Allah?» A răspuns: «Rugăciunea la timpul ei.» Am întrebat: «Apoi care?» A răspuns: «Bunătatea față de părinți.» Am întrebat: «Apoi care?» A răspuns: «Lupta pe calea lui Allah.»”^bw-n02

ʿAbd Allāh ibn Masʿūd; al-Bukhārī și Muslim

După cum, în acest hadith, Profetul, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a alăturat bunătatea față de părinți rugăciunii — stâlpul religiei și cel mai mare dintre pilonii ei după cele două mărturisiri de credință —, s-a transmis autentic de la el și că a alăturat purtarea rea față de părinți, opusul bunătății față de ei, asocierii de parteneri lui Allah, opusul afirmării unicității Sale. În cele două Ṣaḥīḥ-uri se relatează de la Abū Bakrah că Profetul a spus:

أَلَا أُنَبِّئُكُمْ بِأَكْبَرِ الكَبَائِرِ؟ ثَلَاثًا، قَالُوا: بَلَى يَا رَسُولَ اللهِ، قَالَ: الإِشْرَاكُ بِاللهِ، وَعُقُوقُ الوَالِدَيْنِ ـ وَجَلَسَ وَكَانَ مُتَّكِئًا فَقَالَ ـ أَلَا وَقَوْلُ الزُّورِ. فَمَا زَالَ يُكَرِّرُهَا حَتَّى قُلْنَا لَيْتَهُ سَكَتَ.

„«Să nu vă spun care sunt cele mai mari păcate?» A repetat aceasta de trei ori. Ei au răspuns: «Ba da, o, Trimis al lui Allah!» El a spus: «A-I asocia parteneri lui Allah și a te purta rău cu părinții.» Apoi s-a ridicat în șezut, după ce stătuse rezemat, și a spus: «Și vorbirea mincinoasă!» A continuat să repete aceste cuvinte, până când ne-am spus: «De-ar înceta!»”^bw-n03

Abū Bakrah; al-Bukhārī și Muslim

Atunci când Domnul nostru Preaînaltul a poruncit bunătatea și binefacerea față de părinți, a dat porunca într-o formă generală, care cuprinde orice fel de bunătate și binefacere, prin vorbe și prin fapte. Mai mult, caracterul ei general arată că părinților li se cuvin cea mai deplină bunătate și cea mai înaltă binefacere. Cum să fie altfel, când rangul lor este măreț și dreptul lor însemnat? De aceea, lor li se cuvin o însoțire frumoasă, o purtare bună, vorbe alese și grija pentru drepturile lor într-o măsură care nu i se cuvine altcuiva. Ei au întâietate și partea cea mai deplină în toate acestea. În cele două Ṣaḥīḥ-uri se relatează de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — că un bărbat l-a întrebat pe Profet, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa:

مَنْ أَحَقُّ النَّاسِ بِحُسْنِ صَحَابَتِي؟ قَالَ: أُمُّكَ. قَالَ: ثُمَّ مَنْ؟ قَالَ: ثُمَّ أُمُّكَ. قَالَ: ثُمَّ مَنْ؟ قَالَ: ثُمَّ أُمُّكَ. قَالَ: ثُمَّ مَنْ؟ قَالَ: ثُمَّ أَبُوكَ.

„«Cine dintre oameni are cel mai mare drept la buna mea purtare?» El a răspuns: «Mama ta.» A întrebat: «Apoi cine?» A răspuns: «Tot mama ta.» A întrebat: «Apoi cine?» A răspuns: «Tot mama ta.» A întrebat: «Apoi cine?» A răspuns: «Apoi tatăl tău.»”^bw-n04

Abū Hurayrah; al-Bukhārī și Muslim

Gândește-te — Allah să te ocrotească — cum le-a acordat el, pacea și binecuvântările fie asupra sa, părinților dreptul cel mai înalt și partea cea mai deplină din însoțirea frumoasă, purtarea bună și vorbele alese. Unii oameni, când își întâlnesc prietenii și stau cu colegii și tovarășii lor, aleg pentru ei cele mai plăcute vorbe, cea mai bună purtare și cele mai înalte maniere; dar când se întâlnesc cu părinții lor sau cu unul dintre ei, nu le oferă nimic din toate acestea! La unii, părinții ajung chiar la capătul listei, ultimii socotiți îndreptățiți. Aceasta este josnicie deplină, un caracter rău, o purtare urâtă și o răsturnare a împlinirii drepturilor și îndatoririlor.

În Măreața Sa Carte, Allah, Preaputernicul și Mărețul, poruncește respectarea acestui drept — adică buna însoțire a părinților — chiar atunci când ei nu cred în Allah și îl cheamă pe fiul lor să-I asocieze parteneri, după cum spune El:

وَإِن جَـٰهَدَاكَ عَلَىٰٓ أَن تُشْرِكَ بِى مَا لَيْسَ لَكَ بِهِۦ عِلْمٌ فَلَا تُطِعْهُمَا ۖ وَصَاحِبْهُمَا فِى ٱلدُّنْيَا مَعْرُوفًا

„Dacă amândoi se străduiesc să te facă să-Mi asociezi ceva despre care nu ai nicio știință, nu le da ascultare, dar însoțește-i în această lume cu bunătate.”

Coran, Luqmān 31:15 — fragment

El a poruncit buna lor însoțire chiar în această situație: când nu cred în Allah și își cheamă fiul să-I asocieze parteneri. Atunci cum stau lucrurile când cei doi părinți sunt credincioși, drepți, evlavioși și temători de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul? Fără îndoială, rangul lor este și mai înalt, chestiunea și mai însemnată, iar îndatorirea și mai mare.

Cine meditează la hadithurile Trimisului lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa — numeroase în această privință — înțelege înalta însemnătate și rangul acestei îndatoriri. În Sunan Abī Dāwūd se relatează că un bărbat a venit la Profetul lui Allah, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa, pentru a emigra, și a spus:

جِئْتُ أُبَايِعُكَ عَلَى الْهِجْرَةِ وَتَرَكْتُ أَبَوَيَّ يَبْكِيَانِ. فقال عليه الصلاة والسلام: ارْجِعْ إِلَيْهِمَا فَأَضْحِكْهُمَا كَمَا أَبْكَيْتَهُمَا.

„«Am venit să-ți depun jurământul de credință pentru emigrare și i-am lăsat pe părinții mei plângând.» El, pacea și binecuvântările fie asupra sa, i-a spus: «Întoarce-te la ei și fă-i să râdă, așa cum i-ai făcut să plângă.»”^bw-n05

Sunan Abī Dāwūd și an-Nasāʾī

Gândește-te: acest bărbat a venit să emigreze la Profet, pacea și binecuvântările fie asupra sa, iar emigrarea aceasta însemna să rămână alături de cel mai de seamă dintre oameni și să-l însoțească pe înaintașul celor dintâi și al celor de pe urmă, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa. Totuși, el i-a poruncit să se întoarcă la părinții săi și să-i facă să râdă. Un alt bărbat a venit la Profet pentru a lupta pe calea lui Allah, iar Trimisul lui Allah i-a spus:

أَحَيٌّ وَالِدَاكَ؟ قَالَ: نَعَمْ. قَالَ: فَفِيهِمَا فَجَاهِدْ.

„«Părinții tăi sunt în viață?» El a răspuns: «Da.» Atunci i-a spus: «Dedică-le lor strădania ta.»”^bw-n06

Al-Bukhārī și Muslim

El, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a socotit astfel bunătatea și binefacerea față de părinți drept o formă de strădanie pe calea lui Allah.

Acest drept măreț și grija deosebită față de părinți trebuie respectate cu atât mai mult la bătrânețea lor, când puterile le slăbesc, trupurile li se șubrezesc, vederea li se împuținează și posibilitățile li se reduc. Atunci bunătatea față de ei are o însemnătate și mai mare. Meditează la cuvintele lui Allah, Preaputernicul și Mărețul:

وَقَضَىٰ رَبُّكَ أَلَّا تَعْبُدُوٓا۟ إِلَّآ إِيَّاهُ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا ۚ إِمَّا يَبْلُغَنَّ عِندَكَ ٱلْكِبَرَ أَحَدُهُمَآ أَوْ كِلَاهُمَا فَلَا تَقُل لَّهُمَآ أُفٍّ وَلَا تَنْهَرْهُمَا وَقُل لَّهُمَا قَوْلًا كَرِيمًا وَٱخْفِضْ لَهُمَا جَنَاحَ ٱلذُّلِّ مِنَ ٱلرَّحْمَةِ وَقُل رَّبِّ ٱرْحَمْهُمَا كَمَا رَبَّيَانِى صَغِيرًا

„Domnul tău a hotărât să nu adorați decât pe El și să vă purtați cu bunătate față de părinți. Dacă unul dintre ei sau amândoi ajung la bătrânețe lângă tine, nu le spune nici «Of!», nu te răsti la ei, ci vorbește-le cu vorbe alese. Și coboară pentru ei aripa smereniei, din milă, și spune: «Domnul meu, ai milă de ei, așa cum m-au crescut când eram mic!»”

Coran, al-Isrāʾ 17:23–24

În Ṣaḥīḥ se relatează că Profetul nostru, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a spus:

رَغِمَ أَنْفُ، ثُمَّ رَغِمَ أَنْفُ، ثُمَّ رَغِمَ أَنْفُ. قِيلَ: مَنْ يَا رَسُولَ اللهِ؟ قَالَ: مَنْ أَدْرَكَ أَبَوَيْهِ عِنْدَ الْكِبَرِ أَحَدُهُمَا أَوْ كِلَيْهِمَا فَلَمْ يَدْخُلِ الْجَنَّةَ.

„«Să-i fie nasul în țărână! Apoi să-i fie nasul în țărână! Apoi să-i fie nasul în țărână!» S-a întrebat: «Cui, o, Trimis al lui Allah?» El a răspuns: «Celui care îi prinde pe părinții săi la bătrânețe, pe unul dintre ei sau pe amândoi, și totuși nu intră în Paradis.»”^bw-n07

Muslim

Ce lipsire cumplită și ce pierdere îngrozitoare: omul să îi prindă pe părinții săi, pe unul dintre ei sau pe amândoi, la bătrânețe, dar să nu le împlinească dreptul și să nu-și respecte îndatorirea față de ei, ci — Allah să ne ferească — să fie nerecunoscător și să se poarte rău cu ei.

Celui care se poartă bine cu părinții săi, îngrijindu-se de drepturile lor și împlinindu-și îndatoririle, Allah îi va face bine în această viață și în Viața de Apoi. Allah Preaînaltul spune:

هَلْ جَزَآءُ ٱلْإِحْسَـٰنِ إِلَّا ٱلْإِحْسَـٰنُ

„Oare răsplata binelui poate fi alta decât binele?”

Coran, ar-Raḥmān 55:60

Și „după cum te porți, așa vei fi tratat”. Cel care este nerecunoscător față de părinții săi și se poartă rău cu ei va avea drept urmare pierderea și drept sfârșit lipsirea. Dacă părinții tăi au ajuns la această vârstă înaintată, și tu vei ajunge la vârsta lor, dacă Allah îți va prelungi viața și îți va dărui mulți ani.

Două lucruri mărețe, două realități însemnate, ajută la bunătatea față de părinți. Dacă omul le păstrează în minte, ele vor fi cel mai mare ajutor pentru el în această privință.

Primul este să-și amintească binele de odinioară și binefacerea neîntreruptă a părinților, mai ales a mamei: să-și amintească sarcina și suferințele ei, nașterea și greutatea ei, alăptarea și ostenelile ei și toate stările prin care mama lui a trecut alături de el. Să-și amintească toate acestea, căci Allah Preaînaltul a spus:

حَمَلَتْهُ أُمُّهُۥ وَهْنًا عَلَىٰ وَهْنٍ

„Mama lui l-a purtat, slăbiciune peste slăbiciune.”

Coran, Luqmān 31:14 — fragment

Al doilea lucru este să-și amintească faptul că va sta înaintea lui Allah și că Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, îl va întreba despre acest drept măreț și despre această îndatorire însemnată.

Aceste două lucruri, care constituie cel mai mare ajutor pentru om în a se purta bine cu părinții săi, au fost reunite în cuvintele Preaînaltului:

وَوَصَّيْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ بِوَٰلِدَيْهِ حَمَلَتْهُ أُمُّهُۥ وَهْنًا عَلَىٰ وَهْنٍ وَفِصَـٰلُهُۥ فِى عَامَيْنِ أَنِ ٱشْكُرْ لِى وَلِوَٰلِدَيْكَ إِلَىَّ ٱلْمَصِيرُ

„I-am poruncit omului să se poarte bine cu părinții săi. Mama lui l-a purtat, slăbiciune peste slăbiciune, iar înțărcarea lui este în doi ani. «Fii recunoscător față de Mine și față de părinții tăi! La Mine este întoarcerea.»”

Coran, Luqmān 31:14

Bunătatea față de părinți este una dintre cele mai mari fapte de apropiere de Allah și unul dintre cele mai însemnate acte de ascultare. Ea ține de desăvârșirea credinței și de buna trăire a islamului și este una dintre cele mai mari căi de apropiere de Împăratul Atoateștiutor, Preaslăvitul. În această privință, ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — a spus chiar:

لا أعلم عملاً أقربُ إلى الله تبارك وتعالى من بر الوالدة.

„Nu cunosc o faptă care să apropie mai mult de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, decât bunătatea față de mamă.”^bw-n08

ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās; al-Adab al-mufrad

Hadithurile și relatările în această privință sunt foarte numeroase.

Bunătatea față de părinți nu se încheie odată cu moartea lor sau a unuia dintre ei. Moartea tatălui ori a mamei nu înseamnă sfârșitul sau întreruperea acestei bunătăți. Ușa rămâne deschisă, iar posibilitățile de a le face bine după moarte rămân numeroase: mai ales prin multe rugi pentru ei, prin cererea iertării lor, prin milostenia oferită în numele lor, prin ḥajj și ʿumrah, prin păstrarea legăturilor cu prietenii lor, cu rudele și cu cei pe care îi iubeau, prin împlinirea dispozițiilor lor testamentare, achitarea datoriilor și respectarea drepturilor lor rămase. Toate acestea sunt căi deschise și accesibile de a le face bine părinților după moarte. În hadith, el, pacea și binecuvântările fie asupra sa, spune:

إِذَا مَاتَ الْإِنْسَانُ انْقَطَعَ عَنْهُ عَمَلُهُ إِلَّا مِنْ ثَلَاثَةٍ: إِلَّا مِنْ صَدَقَةٍ جَارِيَةٍ، أَوْ عِلْمٍ يُنْتَفَعُ بِهِ، أَوْ وَلَدٍ صَالِحٍ يَدْعُو لَهُ.

„Când omul moare, faptele sale se întrerup, în afară de trei: o milostenie cu folos continuu, o știință de care oamenii se folosesc sau un copil drept care se roagă pentru el.”^bw-n09

Muslim

Îl rog pe Allah Preaînaltul, prin Numele Sale cele mai frumoase, prin însușirile Sale cele mai înalte și pentru că El este Allah, în afară de Care nu există nicio divinitate demnă de adorare, să ne deschidă tuturor inimile către bunătatea față de părinți. O, Allah, fă-ne buni cu părinții noștri! O, Allah, ajută-ne să ne purtăm bine cu ei! O, Allah, ferește-ne de nerecunoștință și de ruperea legăturilor, o, Stăpân al Măreției și al Cinstirii! Îndreaptă-ne toate treburile și nu ne lăsa în seama noastră nici cât o clipire.